10 definiții pentru orizontal

ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (Despre o dreaptă sau un plan; p. ext. despre direcția unei mișcări) Care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care este într-o astfel de poziție. – Din fr., germ. horizontal.

ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (Despre o dreaptă sau un plan; p. ext. despre direcția unei mișcări) Care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care este într-o astfel de poziție. – Din fr., germ. horizontal.

ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (În opoziție cu vertical, despre o dreaptă sau un plan) Paralel cu suprafața liberă a unui lichid în stare de imobilitate. O rețea de galerii, perfect orizontale, străbate toată mina. BOGZA, Ț. 63. ◊ (Adverbial) Mergem orizontal un fragment de galerie. BOGZA, Ț. 62. ◊ (Substantivat) Totul e turtit, așezat, contopit în orizontala cîmpiei deasupra căreia... e o lume necunoscută. BOGZA, C. O. 385.

orizontál adj. m., pl. orizontáli; f. orizontálă, pl. orizontále

ORIZONTÁL, -Ă adj., s.f. (Dreaptă, plan) paralel(ă) cu suprafața unui lichid în echilibru. [Cf. fr., germ. horizontal].

ORIZONTÁL, -Ă I. adj. s. f. (dreaptă, plan) paralel cu suprafața unui lichid în echilibru. II. adj. referitor la orizont (1). (< fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)

ORIZONTÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este paralel cu orizontul. Linie ~ă. A plana ~. /<germ., fr. horizontal

orizontal a. paralel cu orizontul: linie orizontală.

*orizontál, -ă adj. (fr. horizontal). Paralel orizontuluĭ, ca suprafața apelor line: plan orizontal. Perpendicular uneĭ direcțiunĭ care reprezintă convențional verticala: a scrie în rîndurĭ orizontale. Adv. În mod orizontal.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

orizontál adj. m., pl. orizontáli; f. sg. orizontálă, pl. orizontále


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a sta la orizontală expr. a se culca, a se întinde, a se odihni în pat.

Intrare: orizontal
orizontal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orizontal
  • orizontalul
  • orizontalu‑
  • orizonta
  • orizontala
plural
  • orizontali
  • orizontalii
  • orizontale
  • orizontalele
genitiv-dativ singular
  • orizontal
  • orizontalului
  • orizontale
  • orizontalei
plural
  • orizontali
  • orizontalilor
  • orizontale
  • orizontalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orizontal

  • 1. (Despre o dreaptă sau un plan) Care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 3 exemple
    exemple
    • O rețea de galerii, perfect orizontale, străbate toată mina. BOGZA, Ț. 63.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mergem orizontal un fragment de galerie. BOGZA, Ț. 62.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Totul e turtit, așezat, contopit în orizontala cîmpiei deasupra căreia... e o lume necunoscută. BOGZA, C. O. 385.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Paralel cu suprafața liberă a unui lichid în stare de imobilitate.
      surse: DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune (Despre direcția unei mișcări) Care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) substantivat feminin Dreaptă care este într-o astfel de poziție.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Referitor la orizont.
      surse: MDN '00

etimologie: