7 definiții pentru orientator orientător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor.

ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor.

orientator, ~oare a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 169 / V: (îrg) ~tător / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~oare / E: orienta + -tor] (Rar; îf orientător) Care indică direcția.

ORIENTATÓR, -OÁRE adj. Care indică direcția, care orientează. [Pron. -ri-en-. / cf. it. orientatore].

ORIENTATÓR, -OÁRE adj. care indică direcția. (< orienta + -tor)

orientător, ~oare a vz orientator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orientatór (rar) (-ri-en-) adj. m., pl. orientatóri; f. sg. și pl. orientatoáre

orientatór adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientatóri; f. sg. și pl. orientatoáre

Intrare: orientator
orientator adjectiv
  • silabație: o-ri-en- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orientator
  • orientatorul
  • orientatoru‑
  • orientatoare
  • orientatoarea
plural
  • orientatori
  • orientatorii
  • orientatoare
  • orientatoarele
genitiv-dativ singular
  • orientator
  • orientatorului
  • orientatoare
  • orientatoarei
plural
  • orientatori
  • orientatorilor
  • orientatoare
  • orientatoarelor
vocativ singular
plural
orientător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orientator orientător

  • 1. rar Care indică direcția, care orientează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Orienta + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00