9 definiții pentru orientalistică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik.

ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik.

orientalistică sf [At: L. ROM. 1953, nr. 1, 17 / P: ~ri-en~ / Pl: ~ici / E: ger Orientalistik] Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, limbilor și culturii spirituale a popoarelor orientale.

ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, limbilor și culturii materiale și spirituale a popoarelor din Orient. Orientalistică sovietică studiază astăzi într-un spirit nou, științific, limbile chineză, mongolă, japoneză, afgană, malaieză, coreeană etc. L. ROM. 1953, nr. I, 17.

ORIENTALÍSTICĂ s.f. Grup de discipline care studiază istoria, limba și cultura popoarelor orientale. [Pron. -ri-en-, gen. -cii. / cf. germ. Orientalistik].

ORIENTALÍSTICĂ s. f. grup de discipline care studiază istoria, limbile și cultura popoarelor orientale. (< germ. Orientalistik)

ORIENTALÍSTICĂ f. 1) Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul istoriei, culturii, literaturilor și limbilor popoarelor orientale. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul limbilor orientale. [Sil. -ri-en-] /<germ. Orientalistik


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orientalístică (-ri-en-) s. f., g.-d. art. orientalísticii

orientalístică s. f. (sil. -ri-en-), g.-d, art. orientalísticii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORIENTALÍSTICĂ s. f. (cf. germ. Orientalistik): grup de discipline care studiază istoria, limbile și culturile popoarelor orientale.

Intrare: orientalistică
  • silabație: o-ri-en-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orientalistică
  • orientalistica
plural
genitiv-dativ singular
  • orientalistici
  • orientalisticii
plural
vocativ singular
plural

orientalistică

  • 1. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Orientalistica sovietică studiază astăzi într-un spirit nou, științific, limbile chineză, mongolă, japoneză, afgană, malaieză, coreeană etc. L. ROM. 1953, nr. I, 17.
      surse: DLRLC

etimologie: