4 intrări

Articole pe această temă:

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația unei țări din Orient sau este originară de acolo; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.

oriental, ~ă [At: DIARIU (1817), 107/17 / V: (nob) orion~ sm / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: lat orientalis, fr oriental] 1-2 a Care aparține (estului Europei sau) Asiei Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (1-2). 3-4 a Specific (estului Europei sau) Asiei Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (3-4). 5-6 a Referitor la (estul Europei sau) la Asia Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (5-6). 7-10 smf, a (Persoană) (din estul Europei sau) din Asia Si: estic, răsăritean. 11 a (Prc) Turcesc. 12 sm (Prc) Turc. 13-14 smp Popoare (din estul Europei sau) din Asia Si: estic, răsăritean.

ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.

ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adj. Care aparține orientului; propriu, caracteristic orientului; din sau de la răsărit, (în special din țările Asiei, apropiate de Europa); răsăritean; (prin restricție) turcesc. Fumegare subțire de miresme orientale. VORNIC, P. 141. Mulți priveau cu mirare la chipul lui exotic de patriarh oriental. BART, E. 310. Toate darurile firei sînt în zona orientală. NEGRUZZI, S. II 130. ◊ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din orient; (prin restricție) turc. Se așeză pe nisip, potrivindu-și dunga pantalonilor și încrucișînd picioarele ca orientalii. C. PETRESCU, Î. II 257.

ORIENTÁL, -Ă adj. Care aparține Orientului, propriu Orientului; răsăritean. // s.m. și f. Locuitor al unei țări din Orient; (p. restr.) turc. [Cf. fr. oriental, lat. orientalis].

ORIENTÁL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al unei țări din Orient; răsăritean, estic. II. adj. caracteristic Orientului. (< fr. oriental, lat. orientalis)

ORIENTÁL1 (~i, ~e) 1) Care ține de Orient; propriu Orientului; răsăritean; estic. 2) Care se află în Orient; din Orient; răsăritean. 3) Care descinde din Orient; originar din Orient. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental

ORIENTÁL2 ~i m. 1) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări sau a unei regiuni din Orient. 2) la pl. Popoare din Orient. Cultura ~ilor. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental

oriental a. care e înspre orient, ce ține de orient. ║ m. pl. orientali, popoarele din Azia cele mai învecinate cu noi: Turci, Persani, Arabi.

GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

extrem-oriental, ~ă a [At: LOVINESCU, C. VII 134 / Pl: ~i, ~e / E: fr extrem-oriental] 1 Care aparține Extremului (17)-0rient. 2 Specific Extremului (17)-Orient. 3 Care provine din Extremul (17)-Orient. 4 Care se referă la Extremul (17)-Orient.

greco-oriental, ~ă smf, a [At: DA / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: grec + oriental] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la religia ortodoxă. 3 a (D. culte religioase) Care ține de Biserica ortodoxă Si: ortodox, (rar) greco-răsăritean.

GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj. (Transilv., rar) Care ține de religia ortodoxă.

GRECO-ORIENTÁL, -Ă adj. care aparține confesiunii ortodoxe. (< grec + oriental)

GRÉCO-ORIENTÁL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al religiei ortodoxe. /grec + oriental

GRÉCO-ORIENTÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de religia ortodoxă; propriu religiei ortodoxe. /grec + oriental

India f. sau Indiile orientale, nume dat la două peninsule, ale Aziei meridionale despărțite prin golful Bengal: Industan și Indo-China (Indian); 2. Indiile occidentale, vechiul nume al Americei; 3. Indiile neerlandeze, posesiunile olandeze în Oceania: 48 mil. loc.

Prusia f. Stat al republicei germane cu o populațiune de 36 mil. loc. și cu cap. Berlin.Prusia occidentală, provincie a Prusiei (redusă prin tractatul din Versailles): 327.000 loc. cu cap. Danzig.Prusia orientală, fostă provincie a Prusiei, aparține azi Poloniei: 2.290.000 loc. cu cap. Koenigsberg.Prusia Renană, provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc. cu cap. Coblenz. (Prusian).

arată toate definițiile

Intrare: oriental (adj.)
oriental1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-ri-en-tal
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oriental
  • orientalul
  • orientalu‑
  • orienta
  • orientala
plural
  • orientali
  • orientalii
  • orientale
  • orientalele
genitiv-dativ singular
  • oriental
  • orientalului
  • orientale
  • orientalei
plural
  • orientali
  • orientalilor
  • orientale
  • orientalelor
vocativ singular
plural
Intrare: oriental (s.m.)
  • silabație: o-ri-en-tal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oriental
  • orientalul
  • orientalu‑
plural
  • orientali
  • orientalii
genitiv-dativ singular
  • oriental
  • orientalului
plural
  • orientali
  • orientalilor
vocativ singular
  • orientalule
  • orientale
plural
  • orientalilor
Intrare: greco-oriental (adj.)
greco-oriental1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ri-en-tal
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greco-oriental
  • greco-orientalul
  • greco-oriental
  • greco-orientalul
plural
  • greco-orientali
  • greco-orientalii
  • greco-orientali
  • greco-orientalii
genitiv-dativ singular
  • greco-oriental
  • greco-orientalului
  • greco-oriental
  • greco-orientalului
plural
  • greco-orientali
  • greco-orientalilor
  • greco-orientali
  • greco-orientalilor
vocativ singular
plural
Intrare: greco-oriental (s.m.)
greco-oriental2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ri-en-tal
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greco-oriental
  • greco-orientalul
plural
  • greco-orientali
  • greco-orientalii
genitiv-dativ singular
  • greco-oriental
  • greco-orientalului
plural
  • greco-orientali
  • greco-orientalilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oriental (adj.)

  • 1. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului.
    exemple
    • Fumegare subțire de miresme orientale. VORNIC, P. 141.
      surse: DLRLC
    • Mulți priveau cu mirare la chipul lui exotic de patriarh oriental. BART, E. 310.
      surse: DLRLC
    • Toate darurile firei sînt în zona orientală. NEGRUZZI, S. II 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

oriental, -ă (persoană) orientală

  • 1. Persoană care face parte din populația unei țări din Orient sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Se așeză pe nisip, potrivindu-și dunga pantalonilor și încrucișînd picioarele ca orientalii. C. PETRESCU, Î. II 257.
      surse: DLRLC

etimologie:

greco-oriental (adj.)

etimologie:

  • Grec + oriental.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

greco-oriental, -ă (persoană) greco-orientală

etimologie:

  • Grec + oriental
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00