OCCIDENTAL, -Ă, occidentali, -e, adj. Care ține de occident, mai ales de Apusul Europei și de America de Nord, care are caracteristicile vieții de acolo; apusean, vestic. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din populația unei țări din Occident sau este originară de acolo; (la pl.) popoarele din Occident. – Din fr. occidental, lat. occidentalis.

occidental, ~ă [At: ELEM. G. 17 / V: (înv) oci~, ocți~ / Pl: ~i, ~e / E: fr occidental, lat occidentalis, -e] (Îoc oriental) 1 a Care aparține occidentului (2). 2 a Caracteristic occidentului (2). 3 a Referitor la occident (2). 4-5 a (Din sau) de la apus. 6-7 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a unei țări din occident (2). 8 smp Popoare din occident (2).

OCCIDENTAL, -Ă, occidentali, -e, adj. Care ține de apus¹ (2), mai ales de apusul Europei și de America, care are caracteristicile vieții de acolo; apusean, vestic. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Occident; (la pl.) popoarele din Occident. – Din fr. occidental, lat. occidentalis.

OCCIDENTAL, -Ă, occidentali, -e, adj. Care ține de regiunea apuseană a Europei, care provine de acolo, care are caracteristicile vieții de acolo. [Scamatorul] s-a gîndit chiar la clipele de glorie din marile circuri occidentale. SAHIA, N. 67.

OCCIDENTAL, -Ă adj. Din apus, de apus; apusean. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occidental].

OCCIDENTAL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Occident; apusean, vestic. II. adj. caracteristic apusului Europei. (< fr. occidental, lat. occidentalis)

OCCIDENTAL ~ă (~i, ~e) Care ține de Occident; propriu Occidentului; apusean. /<fr. occidental, lat. occidentalis

occidental a. apusean.

*occidentál, -ă adj. (lat. occidentalis). Apusean, vestic, situat spre occident: țară occidentală. Subst. Locuitor din occident. Adv. Ca occidentaliĭ: a fi îmbrăcat occidental.

ocidental, ~ă a vz occidental

ocțidental, ~ă a vz occidental

India f. sau Indiile orientale, nume dat la două peninsule, ale Aziei meridionale despărțite prin golful Bengal: Industan și Indo-China (Indian); 2. Indiile occidentale, vechiul nume al Americei; 3. Indiile neerlandeze, posesiunile olandeze în Oceania: 48 mil. loc.

Prusia f. Stat al republicei germane cu o populațiune de 36 mil. loc. și cu cap. Berlin. ║ Prusia occidentală, provincie a Prusiei (redusă prin tractatul din Versailles): 327.000 loc. cu cap. Danzig. ║ Prusia orientală, fostă provincie a Prusiei, aparține azi Poloniei: 2.290.000 loc. cu cap. Koenigsberg. ║ Prusia Renană, provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc. cu cap. Coblenz. (Prusian).

occidental adj. m., pl. occidentali; f. occidentală, pl. occidentale corectat(ă)

occidental adj m., pl. occidentali; f. occidentală, pl. occidentale

occidental adj. m., pl. occidentali; f. sg. occidentală, pl. occidentale

OCCIDENTAL adj., s. apusean, vestic. (Statele ~.)

OCCIDENTAL adj. apusean, vestic. (Statele ~.)

Occidental ≠ oriental, răsăritean

OCCIDENTAL s. n. (cf. fr. occidental, lat. occidentalis): limbă artificială creată în 1922 de către estonianul E. de Wahl pe baza lexicului limbilor vest-europene. Dispune de o gramatică mai complicată decât a celorlalte limbi artificiale, dar bazată pe procedee cunoscute în limbile naturale. Admite consoanele duble și schimbarea accentului după bunul plac al vorbitorului.

SAHARA OCCIDENTALĂ, terit. în NV Africii la Oc. Atlantic, locuit de triburi arabo-berbere, administrat de Regatul Marocului; 252,1 mii km²; 324 mii loc. (2003). Localit. pr.: Laâyoune (El Aaiún) și Dakhla. Relief de câmpie joasă în V, mai fragmentată spre E și N. În E, pod. Adrar des Iforas, cu alt. 300-350 m. Climă tropicală aridă. Expl. de fosfați, sare gemă și min. de fier. Păstorit nomad: cămile, ovine, caprine. Culturi de curmale, orez, mei, grâu, iarba alfa. Pescuit. Nu are c. f. Export: pește, piei, lână, fosfați. Import: produse alim., bunuri manufacturate. În 1884 spaniolii și-au proclamat protectoratul asupra coastei africane (numit o vreme Río de Oro), în anul următor au fundat o factorie, dar numai în 1903 a început ocuparea terit. și instituirea adm. coloniale propriu-zisă, primul guvernator fiind Francisco Bens Argandoña (1903-1925), S.O. a intrat, în 1946, în componența Africii de Vest Spaniole (împreună cu reg. Saguiat el Hamra); în 1958, după dezmembrarea acesteia, S.O. a fost declarată „provincie de peste mări” a Spaniei. În epoca de după al Doilea Război Mondial a luat avânt mișcarea de eliberare națională în care Frontul POLISARIO a ocupat un loc de frunte. La 26 febr. 1976 Spania a pus capăt prezenței militare în S.O., transferând competențele administrative Marocului (partea de N a terit.) și Mauritaniei (parte de S a terit.). La 27 febr. 1976 Frontul POLISARIO a proclamat „Republica Arabă Democratică Sahariană” recunoscută de Algeria și de alte 10 state (1985) și a întreprins acțiuni miitare împotriva forțelor armate marocane și mauritaniene, instalate în terit. În aug. 1979 este semnat un acord de pace între Mauritania și Frontul POLISARIO în termenii căruia autoritățile mauritaniene declară că nu au nici o pretenție teritorială asupra părții de S a S.O. (Tiris El-Gharbia), zonă care a trecut apoi sub administrație marocan.

UNIUNEA OCCIDENTALĂ v. Bruxelles, Tratatul de la ~.