105 definiții pentru orhidee orchidee (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORHIDÉE, orhidee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpină simplă, frunze alterne întregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit (Orchidaceae); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidée.

ORHIDÉE, orhidee, s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpină simplă, frunze alterne întregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit (Orchidaceae); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidées.

ORHIDÉE, orhidee, s. f. Plantă erbacee ale cărei flori mari, colorate, au trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit. Orhideele, paraziți grațioși ai arborilor, cresc pe coaja copacului sau printre crengi, ca vîscul la noi. RALEA, O. 40. ♦ (La pl.) Nume dat familiei care cuprinde aceste plante.

ORHIDÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee răspândite mai ales în pădurile tropicale ale Americii, cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors; orhidacee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -de-e, sg. invar., var. orchidee s.f.pl. / cf. fr. orchidées, it. orchidea].

ORHIDÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate erbacee tropicale cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors. (< fr. orchidées, germ. Orchidee)

ORHIDÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu tuberculi sau rizomi, cu frunze întregi și cu flori mari, pintenate, viu colorate (reprezentanți: papucul-doamnei, poroinicul etc.). 2) Plantă din această familie. [G.-D. orhideei; Sil. -de-e] /<ger. Orchidee, fr. orchidées

ORCHIDÉE s.f. v. orhidee.

orchidee f. pl. familie de plante monocotiledoane cu rădăcini tuberculoase.

*orchidéĭe și orhidéĭe f., pl. tot așa (fr. orchidée, d. lat. orchis, genitivu orchis și órchitis, d. vgr. órhis, órheos, bulb, la care din neștiință, s’a atribuit un gen. órhidis). Bot. O plantă monocotiledonată dintr’o mare familie din care se cultivă maĭ ales cele de origine tropicală din cauza frumusețiĭ florilor lor. V. vanilie, poroĭnic, untișor; salep.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orhidée s. f., art. orhidéea, g.-d. art. orhidéei; pl. orhidée

orhidée s. f., art. orhidéea, g.-d. art. orhidéei; pl. orhidée


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORHIDÉE sau ORHIDACÉE (< it., germ., fr. {i}; {s} gr. orkhidion „testicul mic”) s. f. pl. Familie de plante erbacee, terestre sau epifite, cu rizomi sau rădăcini tuberizate, micotrofe, unele saprofite (Orchidaceae). Florile sunt mari, ciclice, zigomorfe, cu un pinten, cu sepale și petale variat colorate, prezentând o organizare morfologică și ecologică unică (androceul și gineceul sunt sudate între ele, iar grăuncioarele de polen reunite în granule numite polinii). Cuprinde c. 20.000 de specii răspândite mai ales în zonele tropicale; unele sunt cultivate în sere ca plante ornamentale. În România cresc 57 de specii spontane, dintre care papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) și sângele voinicului (Nigritella rubra, N. Nigra) sunt specii ocrotite.

ANOECTOCHILUS Blume, ANOECTOHILUS, fam. Orchidaceae. Gen originar din India, Java, Sumatra, cca 22 specii de orhidee, cu rizom cărnos, tîrîtor, înalte de cca 35 cm, frunze foarte frumoase și flori puține. înfloresc, în marea lor majoritate, primăvara-vara.

ANSELLIA Ldl., ANSELIA, fam. Orchidaceae. Gen originar din Africa Centrală și de S, 6 specii, epifite și semiepifite. Flori (petale exterioare și interioare aproape egale, oblonge, labei fără pinten, trilobat) în inflorescență terminală, ramificată, cu mai multe flori. Pseudobulbi alungiți, purtători de frunze.

ASCOCENTRUM Schltr., ASCOCENTRUM, fam. Orchidaceae. Gen originar din insulele Oceanului Indian și munții Himalaia, cca 5 specii, orhidee epifite cu rizom scurt, acoperit cu numeroase frunze liniar – păroase. Flori (petale exterioare asemănătoare cu cele interioare, buză trilobată, mică, pinten cilindric) multe, în ciorchini scurți.

ASPASIA Lindl. ASPASIA, fam. Orchidaceae. Gen originar din Costa Rica, Ecuador, sudul Braziliei, 9 specii, orhidee epifite cu pseudobulbi plați, cu 1-2 frunzulițe. Petale laterale oblonge, labei pe margine franjurat și cu nervuri îngroșate în formă de evantai.

BARKERIA Knowl. et Westc., BARCHERIA, fam. Orchidaceae. Gen cu cca 12 specii epifite, originare din America Centrală. Rădăcini cărnoase, bogat ramificate. Tulpină îngroșată spre vîrf, cu 3-5 frunze moi, care cad după perioada de creștere. Flori (label și coloană plată) roșii-roz, adunate într-o inflorescență terminală, cu tijă lungă, înflorește primăvara (mart.) sau iarna (noiemb.-decemb.).

BIFRENARIA Lindl. BIFRENARIA, fam. Orchidaceae, Gen originar din Brazilia și Venezuela, cca 27 specii, epifite, cu pseudo-bulbi compacți, ovali, cu patru muchii, fiecare bulb cu o frunză pieloasă, mare. Inflorescență scurtă, pornită de la baza plantei, compusă din cîteva flori. Label obișnuit trilobat, cu muchii, des pubescent.

BLETIA Ruiz et Pav., BLEȚIA fam. Orchidaceae. Gen originar din America tropicală, cca 22 specii, terestre, cu pseudobulbi rotunzi, plați sau compuși din mai mulți pseudobulbi, care poartă în vîrf 2-6 frunze lungi, înguste. Tulpina erectă, uneori ramificată. Numeroase flori cu petalele interioare și exterioare asemănătoare, labei trilobat.

arată toate definițiile

Intrare: orhidee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhidee
  • orhideea
plural
  • orhidee
  • orhideele
genitiv-dativ singular
  • orhidee
  • orhideei
plural
  • orhidee
  • orhideelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F142)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchidee
  • orchideea
plural
  • orchidee
  • orchideele
genitiv-dativ singular
  • orchidee
  • orchideei
plural
  • orchidee
  • orchideelor
vocativ singular
plural

orhidee orchidee

  • 1. (la) plural Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpină simplă, frunze alterne întregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit (Orchidaceae).
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. (la) singular Plantă care face parte din această familie.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Orhideele, paraziți grațioși ai arborilor, cresc pe coaja copacului sau printre crengi, ca vîscul la noi. RALEA, O. 40.
        surse: DLRLC

etimologie: