7 definiții pentru organzin organsin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORGANZÍN, organzine, s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. – Din fr. organsin.

ORGANZÍN, organzine, s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. – Din fr. organsin.

organzin sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 48 / S și: ~nsin / Pl: ~e / E: fr organsin] Fir de mătase naturală, foarte răsucit, obținut din două sau mai multe fire subțiri.

ORGANZÍN s.n. Fir de mătase naturală obținut prin răsucirea a două sau a mai multe fire și întrebuințat ca urzeală. [Var. organsin s.n. / < fr. organsin].

ORGANZÍN s. n. fir de mătase naturală prin răsucirea a două sau a mai multe fire, folosit ca urzeală. (< fr. organsin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: organzin
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organzin
  • organzinul
  • organzinu‑
plural
  • organzine
  • organzinele
genitiv-dativ singular
  • organzin
  • organzinului
plural
  • organzine
  • organzinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organsin
  • organsinul
  • organsinu‑
plural
  • organsine
  • organsinele
genitiv-dativ singular
  • organsin
  • organsinului
plural
  • organsine
  • organsinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

organzin organsin

  • 1. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: