9 definiții pentru organotrop
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORGANOTROP, -Ă, organotropi, -e, adj. (Despre substanțe, medicamente) Care prezintă o afinitate particulară pentru un anumit țesut sau organ; care se fixează în organismul unei viețuitoare și acționează asupra acestuia. – Din fr. organotrope, germ. Organotrop.
ORGANOTROP, -Ă, organotropi, -e, adj. (Despre substanțe, medicamente) Care prezintă o afinitate particulară pentru un anumit țesut sau organ; care se fixează în organismul unei viețuitoare și acționează asupra acestuia. – Din fr. organotrope, germ. Organotrop.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
organotrop, ~ă a [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr organotrope, ger Organotrop] (D. medicamente) Care se fixează în organismul unei ființe și acționează asupra acestuia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANOTROP, -Ă, organotropi, -e, adj. (Despre medicamente) Care se fixează în organismul unei viețuitoare și acționează asupra acestuia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORGANOTROP, -Ă adj. (Despre microbi, medicamente) Care are afinitate pentru țesuturile unui organ. [< fr. organotrope, germ. organotrop].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANOTROP, -Ă adj. (despre microbi, medicamente) cu afinitate pentru anumite țesuturi organice. (< fr. organotrope, germ. Organotrop)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
organotrop (desp. -no-trop) adj. m., pl. organotropi; f. organotropă, pl. organotrope
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
organotrop (-no-trop) adj. m., pl. organotropi; f. organotropă, pl. organotrope
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
organotrop adj. m. (sil. -trop), pl. organotropi; f. sg. organotropă, pl. organotrope
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORGANO- „organ, organic, organism”. ◊ gr. organon „instrument, organ” > fr. organo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. organo-. □ ~filetic (v. -filetic), adj., referitor la apariția, diferențierea și evoluția istorică a organelor vegetale sau animale; ~fil (v. -fil1), adj., cu afinitate deosebită pentru anumite organe sau țesuturi; ~filie (v. -filie3), s. f., filogenie a organelor; ~filogeneză (v. filo-2, v. -geneză), s. f., studiu al dezvoltării organelor din punct de vedere filogenetic; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care intră în compoziția substanțelor organice. 2. Care s-a format sub acțiunea organismelor vegetale sau animale. 3. Care participă la formarea compușilor organici. 4. Care produce organe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; sin. organogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., organogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și vegetalelor. 2. Morfologia externă a organelor; ~ide (v. -id), s. f. pl., părți din protoplasma celulei, care îndeplinesc anumite funcțiuni; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Substanță) care are afinitate pentru un anumit organ. 2. adj., Care afectează organele de simț. 3. adj., Care apreciază calitatea produselor alimentare cu ajutorul organelor de simț; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă sedimentară de origine organică; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al organelor; ~patie (v. -patie), s. f., boală a organelor, însoțită de leziuni; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a unui organ anormal; ~plastic (v. -plastic), adj., capabil de a forma organe; ~taxie (v. -taxie), s. f., clasificare a organelor în funcție de anumite criterii și caractere; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratare a unor boli, bazată pe folosirea organelor sau a glandelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui organ; ~trofic (v. -trofic), adj., care se hrănește cu substanțe organice; ~trop (v. -trop), adj., care se fixează pe anumite țesuturi organice; sin. organotropi; ~tropic (v. -tropic), adj., organotrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., capacitate a unor agenți patogeni de a infecta anumite organe ale gazdei; sin. organotropism.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -no-trop
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
organotrop, organotropăadjectiv
- 1. (Despre substanțe, medicamente) Care prezintă o afinitate particulară pentru un anumit țesut sau organ; care se fixează în organismul unei viețuitoare și acționează asupra acestuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- organotrope DEX '09 DEX '98 DN
- Organotrop DEX '09 DEX '98 DN