7 definiții pentru organigramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORGANIGRÁMĂ, organigrame, s. f. 1. Redare schematică (grafică) în toate detaliile a organizării, a subordonării și a legăturilor dintre compartimente din cadrul unei întreprinderi sau al unei instituții. 2. (Inform.) Reprezentare grafică a unui algoritm. 3. (Cib.) Diagramă logică. – Din fr. organigramme.

ORGANIGRÁMĂ, organigrame, s. f. 1. Redare schematică (grafică) în toate detaliile a organizării, a subordonării și a legăturilor dintre compartimente din cadrul unei întreprinderi sau al unei instituții. 2. (Inform.) Reprezentare grafică a unui algoritm. 3. (Cib.) Diagramă logică. – Din fr. organigramme.

ORGANIGRÁMĂ s.f. 1. Schemă de organizare (a unei întreprinderi, a unui serviciu). 2. Grafic reprezentând operațiile unui program destinat calculatorului electronic; schemă logică de calcul. [Var. organogramă s.f. / cf. fr. organigramme, it. organigramma].

ORGANIGRÁMĂ s. f. 1. schemă de organizare (a unei întreprinderi etc.). 2. (inform.) diagramă care reflectă grafic, sugestiv, un proces de preluare ce are loc într-un calculator; logigramă. (< fr. organigramme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

organigrámă (-ni-gra-) s. f., g.-d. art. organigrámei; pl. organigráme

organigrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. organigrámei; pl. organigráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORGANIGRÁMĂ s. 1. schemă. (~ personalului unei instituții.) 2. v. schemă logică.

ORGANIGRA s. schemă. (~ unei instituții.)

Intrare: organigramă
organigramă substantiv feminin
  • silabație: -gra-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organigra
  • organigrama
plural
  • organigrame
  • organigramele
genitiv-dativ singular
  • organigrame
  • organigramei
plural
  • organigrame
  • organigramelor
vocativ singular
plural