3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um.

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um.

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Despre copii) Care și-a pierdut unul sau amîndoi părinții. Pe unicul copil – Petre – rămas orfan, îl luă sub ocrotire amiralul. BART, E. 321. Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan și lipsit de povățuirile și de dezmierdările părintești. ALECSANDRI, O. P. 14. ◊ (Substantivat) Împărțeau bucățica de pine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși. CREANGĂ, A. 152.

ORFÁN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre copii) Care a rămas fără părinți (fără ambii sau fără unul); sărman. ~ de tată. /<ngr. orfanós, lat. orphanus

orfan a. și m. copil rămas fără părinți sau și numai fără unul dintr’înșii. [Gr. mod. ORPHANÓS].

*orfán, -ă adj. și s. (vgr. orphanós [și orphós], ngr. orfanós; lat. órphanus, [de unde] mrom. oarfăn; it. órfano, fr. orphelin [îld. orfenin, vfr. orfene], sp. huérfano, pg. orfâo. V. orb). Care n’are părințĭ orĭ are numaĭ tată saŭ numaĭ mamă: copil orfan, un orfan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!orfán adj. m., s. m., pl. orfáni; adj. f., s. f. orfánă, pl. orfáne

orfán adj. m., pl. orfáni; f. sg. orfánă, pl. orfáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORFÁN adj., s. (înv. și reg.) sărac, sărman, (Maram. și prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)

ORFAN adj., s. (înv. și reg.) sărac, sărman, (Maram. și prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)

PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei.

părul-orfanei s. v. PĂRUL-FETEI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orfán (orfánă), adj. – Copil fără (unul din) părinți. – Var. (înv.) și mr. oarfăn. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) var. și mr. din lat. *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), cf. it. orfano, v. fr. orfene, cat. orfe, port. orfăo.Der. orfană, s. f. (fată fără părinți); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), s. n. (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, sec. XVII, înv.; orfelinat, s. n. (casă de orfani), din fr. orphelinat.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lăsa orfan (pe cineva) expr. (intl.) a omorî (pe cineva), a ucide (pe cineva).

Intrare: orfan (adj.)
orfan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfan
  • orfanul
  • orfanu‑
  • orfa
  • orfana
plural
  • orfani
  • orfanii
  • orfane
  • orfanele
genitiv-dativ singular
  • orfan
  • orfanului
  • orfane
  • orfanei
plural
  • orfani
  • orfanilor
  • orfane
  • orfanelor
vocativ singular
plural
Intrare: orfan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfan
  • orfanul
  • orfanu‑
plural
  • orfani
  • orfanii
genitiv-dativ singular
  • orfan
  • orfanului
plural
  • orfani
  • orfanilor
vocativ singular
  • orfanule
  • orfane
plural
  • orfanilor
Intrare: părul-orfanei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-orfanei
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-orfanei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orfan, -ă orfan (2) orfană

  • 1. (Persoană) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sărman 3 exemple
    exemple
    • Pe unicul copil – Petre – rămas orfan, îl luă sub ocrotire amiralul. BART, E. 321.
      surse: DLRLC
    • Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan și lipsit de povățuirile și de dezmierdările părintești. ALECSANDRI, O. P. 14.
      surse: DLRLC
    • Împărțeau bucățica de pîne cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși. CREANGĂ, A. 152.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lipsit de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

părul-orfanei

etimologie: