7 definiții pentru orchestrator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCHESTRATÓR, orchestratori, s. m. Persoană care orchestrează bucăți muzicale. – Orchestra + suf. -tor.

ORCHESTRATÓR, orchestratori, s. m. Persoană care orchestrează bucăți muzicale. – Orchestra + suf. -tor.

orchestrator smf, a [At: CONTEMP. S II, 1956, nr. 484, 2/1 / Pl: ~i / E: orchestra + -tor] 1-2 (Rar) (Persoană) care orchestrează bucăți muzicale. 3-4 (Rar) (Persoană) care coordonează.

ORCHESTRATÓR s.m. (Muz.) Cel care orchestrează bucăți muzicale. [Et. incertă].

ORCHESTRATÓR s. m. cel care orchestrează bucăți muzicale. (< fr. orchestrateur)

ORCHESTRATÓR ~i m. Persoană care orchestrează bucăți muzicale. /orchestră + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orchestratór s. m., pl. orchestratóri

orchestratór s. m., pl. orchestratóri

Intrare: orchestrator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestrator
  • orchestratorul
  • orchestratoru‑
plural
  • orchestratori
  • orchestratorii
genitiv-dativ singular
  • orchestrator
  • orchestratorului
plural
  • orchestratori
  • orchestratorilor
vocativ singular
  • orchestratorule
plural
  • orchestratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orchestrator

  • 1. Persoană care orchestrează bucăți muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Orchestra + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09