9 definiții pentru orchestrantă orhestrantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCHESTRÁNT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.

ORCHESTRÁNT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.

orchestrant, ~ă smf [At: EFTIMIU, N. 90 / Pl: ~nți / E: orchestră] 1 Persoană care face parte dintr-o orchestră. 2 Persoană care orchestrează (1) o bucată muzicală.

ORCHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. Instrumentist care cântă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant].

ORHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. v. orchestrant.

ORCHESTRÁNT, -Ă s. m. f. instrumentist care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orchestrántă (înv.) s. f., g.-d. art. orchestrántei; pl. orchestránte

orchestrántă s. f., pl. orchestránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORCHESTRÁNT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.

ORCHESTRANT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.

Intrare: orchestrantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestrantă
  • orchestranta
plural
  • orchestrante
  • orchestrantele
genitiv-dativ singular
  • orchestrante
  • orchestrantei
plural
  • orchestrante
  • orchestrantelor
vocativ singular
  • orchestrantă
  • orchestranto
plural
  • orchestrantelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhestrantă
  • orhestranta
plural
  • orhestrante
  • orhestrantele
genitiv-dativ singular
  • orhestrante
  • orhestrantei
plural
  • orhestrante
  • orhestrantelor
vocativ singular
  • orhestrantă
  • orhestranto
plural
  • orhestrantelor

orchestrant, -ă orchestrantă orhestrant orhestrantă

etimologie:

  • Orchestră + sufix -ant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN