12 definiții pentru orchestrant orhestrant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCHESTRÁNT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.

ORCHESTRÁNT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.

orchestrant, ~ă smf [At: EFTIMIU, N. 90 / Pl: ~nți / E: orchestră] 1 Persoană care face parte dintr-o orchestră. 2 Persoană care orchestrează (1) o bucată muzicală.

ORCHESTRÁNT, orchestranți, s. m. (Rar) Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist.

ORCHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. Instrumentist care cântă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant].

ORCHESTRÁNT, -Ă s. m. f. instrumentist care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant)

ORCHESTRÁNT ~ți m. Muzicant care cântă la un instrument într-o orchestră; instrumentist. /orchestră + suf. ~ant

orhestrant, ~ă smf vz orchestrant

ORHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. v. orchestrant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orchestránt (înv.) s. m., pl. orchestránți

orchestránt s. m., pl. orchestránți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORCHESTRÁNT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.

ORCHESTRANT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.

Intrare: orchestrant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestrant
  • orchestrantul
  • orchestrantu‑
plural
  • orchestranți
  • orchestranții
genitiv-dativ singular
  • orchestrant
  • orchestrantului
plural
  • orchestranți
  • orchestranților
vocativ singular
  • orchestrantule
  • orchestrante
plural
  • orchestranților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhestrant
  • orhestrantul
  • orhestrantu‑
plural
  • orhestranți
  • orhestranții
genitiv-dativ singular
  • orhestrant
  • orhestrantului
plural
  • orhestranți
  • orhestranților
vocativ singular
  • orhestrantule
  • orhestrante
plural
  • orhestranților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orchestrant, -ă orchestrantă orhestrant orhestrantă

etimologie:

  • Orchestră + sufix -ant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN