12 definiții pentru orchestral orhestral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCHESTRÁL, -Ă, orchestrali, -e, adj. Care aparține orchestrei, propriu orchestrei, privitor la orchestră, care se execută de orchestră. – Din fr. orchestral.

ORCHESTRÁL, -Ă, orchestrali, -e, adj. Care aparține orchestrei, propriu orchestrei, privitor la orchestră, care se execută de orchestră. – Din fr. orchestral.

orchestral, ~ă a [At: ȘĂINEANU / V: (asr) orh~ / Pl: ~i, ~e / E: fr orchestral] 1 Care aparține orchestrei (1). 2 Referitor la orchestră (1). 3 De orchestră (1).

ORCHESTRÁL, -Ă, orchestrali, -f?, adj. Propriu orchestrei, referitor la orchestră, de orchestră.

ORCHESTRÁL, -Ă adj. Referitor la orchestră; de, pentru orchestră. [Var. orhestral, -ă adj. / cf. fr. orchestral, it. orchestrale].

ORCHESTRÁL, -Ă adj. referitor la orchestră, de orchestră. (< fr. orchestral)

ORCHESTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este destinat pentru orchestre. Piesă ~ă. 2) Care este interpretat de orchestră. /<fr. orchestral

orchestral a. ce ține de orchestră.

orhestral, ~ă a vz orchestral

ORHESTRÁL, -Ă adj. v. orchestral.

*orhestrál, -ă adj. (fr. orchestral). De orhestră: muzică orhestrală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orchestrál adj. m., pl. orchestráli; f. orchestrálă, pl. orchestrále

orchestrál adj. m., pl. orchestráli; f. sg. orchestrálă, pl. orchestrále

Intrare: orchestral
orchestral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestral
  • orchestralul
  • orchestralu‑
  • orchestra
  • orchestrala
plural
  • orchestrali
  • orchestralii
  • orchestrale
  • orchestralele
genitiv-dativ singular
  • orchestral
  • orchestralului
  • orchestrale
  • orchestralei
plural
  • orchestrali
  • orchestralilor
  • orchestrale
  • orchestralelor
vocativ singular
plural
orhestral adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhestral
  • orhestralul
  • orhestralu‑
  • orhestra
  • orhestrala
plural
  • orhestrali
  • orhestralii
  • orhestrale
  • orhestralele
genitiv-dativ singular
  • orhestral
  • orhestralului
  • orhestrale
  • orhestralei
plural
  • orhestrali
  • orhestralilor
  • orhestrale
  • orhestralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orchestral orhestral

  • 1. Care aparține orchestrei, propriu orchestrei, privitor la orchestră, care se execută de orchestră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: