opțiuni
  • info

10 definiții pentru orbiș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBIȘ adv. (Pop.) Pe dibuite, la întâmplare, orbește; fig. fără chibzuință, nebunește. ◊ Expr. A da orbiș = a lovi fără cruțare. – Orb2 + suf. -iș.

orbiș av [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 116 / E: orb2 + -iș] 1-9 Orbește (1-6, 8-10). 10 (Îrg) A da ~ A lovi cu putere în toate direcțiile. 11 (Îae) A lovi fără milă.

ORBIȘ adv. Pe dibuite, la întâmplare, orbește; fig. fără chibzuință, nebunește. ◊ Expr. A da orbiș = a lovi fără cruțare. – Orb2 + suf. -iș.

ORBIȘ adv. 1. Pe dibuite, la întîmplare, orbește. Boarul mergea orbiș înainte, în direcția ce a luat-o de afară. AGÎRBICEANU, S. P. 116. După dînșii cot la cot, Suiam orbiș. COȘBUC, P. II 41. 2. Fig. Nebunește, fără socoteală, orbește (2). [Calul] se ridică în două picioare, se întoarse și se aruncă orbiș înapoi. GÎRLEANU, L. 33. Se-nalță. roibu-nviforat... Se duce-orbiș fără stăpîn, Cu vuiet, ca furtuna. COȘBUC, P. I 197. Îi venea să ridice patul puștii și să deie orbiș în toate părțile. SLAVICI, N. II 135.

orbiș adv. orbește.

orbíș, V. orbește.

urbiș av vz orbiș

orbéște adv. (d. orb). Ca orbiĭ. Fig. Fără să raționezĭ: a lovi, a te încrede orbește. – Maĭ rar (vest) orbiș. V. uĭb.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbiș (pop.) adv.

orbiș adv.

Intrare: orbiș
orbiș adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • orbiș
urbiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbișadverb

  • 1. popular Pe dibuite, la întâmplare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: orbește
    • format_quote Boarul mergea orbiș înainte, în direcția ce a luat-o de afară. AGÎRBICEANU, S. P. 116. DLRLC
    • format_quote După dînșii cot la cot, Suiam orbiș. COȘBUC, P. II 41. DLRLC
    • 1.1. figurat Fără chibzuință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nebunește
      • format_quote [Calul] se ridică în două picioare, se întoarse și se aruncă orbiș înapoi. GÎRLEANU, L. 33. DLRLC
      • format_quote Se-nalță. roibu-nviforat... Se duce-orbiș fără stăpîn, Cu vuiet, ca furtuna. COȘBUC, P. I 197. DLRLC
    • chat_bubble A da orbiș = a lovi fără cruțare. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Îi venea să ridice patul puștii și să deie orbiș în toate părțile. SLAVICI, N. II 135. DLRLC
etimologie:
  • Orb + sufix -iș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.