5 definiții pentru oratorism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism.

ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism.

oratorism sns [At: ALAS 15 XI, 1936, 1/5 / Pl: ~e / E: orator + -ism] 1-2 (Rar) Oratorie (1-2).

ORATORÍSM s.n. (Liv.) Oratorie. [Et. incertă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: oratorism
oratorism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oratorism
  • oratorismul
  • oratorismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oratorism
  • oratorismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)