2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oratorian, ~ă [At: DN3 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: it oratoriano, fr oratorien] 1 a Care se referă la ordinul călugăresc al Oratoriului. 2 sm Călugăr din ordinul Oratoriului1 (6).

ORATORIÁN, -Ă adj. Care se referă la ordinul călugăresc al Oratoriului. // s.m. Călugăr din ordinul numit al „Oratoriului”. [Pron. -ri-an, pl. -ieni. / cf. it. oratoriano, fr. oratorien].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oratorián s. m., adj. m., pl. oratoriéni; f. sg. oratoriánă, pl. oratoriéne

Intrare: oratorian (adj.)
oratorian adjectiv
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oratorian
  • oratorianul
  • oratorianu‑
  • oratoria
  • oratoriana
plural
  • oratorieni
  • oratorienii
  • oratoriene
  • oratorienele
genitiv-dativ singular
  • oratorian
  • oratorianului
  • oratoriene
  • oratorienei
plural
  • oratorieni
  • oratorienilor
  • oratoriene
  • oratorienelor
vocativ singular
plural
Intrare: oratorian (s.m.)
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oratorian
  • oratorianul
  • oratorianu‑
plural
  • oratorieni
  • oratorienii
genitiv-dativ singular
  • oratorian
  • oratorianului
plural
  • oratorieni
  • oratorienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)