3 definiții pentru oratorian (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oratorian, ~ă [At: DN3 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: it oratoriano, fr oratorien] 1 a Care se referă la ordinul călugăresc al Oratoriului. 2 sm Călugăr din ordinul Oratoriului1 (6).
ORATORIAN, -Ă adj. Care se referă la ordinul călugăresc al Oratoriului. // s.m. Călugăr din ordinul numit al „Oratoriului”. [Pron. -ri-an, pl. -ieni. / cf. it. oratoriano, fr. oratorien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oratorian s. m., adj. m., pl. oratorieni; f. sg. oratoriană, pl. oratoriene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: oratorian (adj.)
oratorian2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A21) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
oratorian, oratorianăadjectiv
- 1. Care se referă la ordinul călugăresc al Oratoriului. DN
etimologie:
- oratoriano DN