15 definiții pentru orătanie orătănie orătenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară2.

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară2.

orătanie sf [At: MARIAN, S. R. II, 67 / V: (reg) ~tenie, (reg) oreten~, horăten~, urăten~ / Pl: ~tănii / E: oară2] (Mpl) Pasăre de curte Si: (reg) cobaie, cojbăliță, galiță, oară2, orături.

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. (Mai ales la pl.) Pasăre de curte. Mitrea o să stea aci să îngrijească de vite și orătănii. SADOVEANU, M. C. 18. Prin ogrăzi mulți copii și orătănii. REBREANU, R. I 75. – Variante: orătănie (DUMITRIU, N. 126), orăténie (DUMITRIU, B. F. 143, PREDA, Î. 100) s. f.

ORĂTÁNIE ~ănii f. Pasăre de curte. [G.-D. orătaniei; Sil. -ni-e] /Din reg. oară

ORĂTẮNIE s. f. v. orătanie.

ORĂTÉNIE s. f. v. orătanie.

orătenii f. pl. Mold. păsări de curte. V. oare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orătánie (-ni-e) s. f., art. orătánia (-ni-a), g.-d. art. orătániei; pl. orătắnii, art. orătắniile (-ni-i-)

orătánie s. f. (sil. -ni-e), art. orătánia (sil. -ni-a), g.-d. art., orătániei; pl. orătănii, art. orătăniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORĂTÁNIE s. v. pasăre de curte.

ORĂTANIE s. pasăre, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește ~ pe lîngă casă.)

Intrare: orătanie
orătanie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F138)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orătanie
  • orătania
plural
  • orătănii
  • orătăniile
genitiv-dativ singular
  • orătănii
  • orătăniei
plural
  • orătănii
  • orătăniilor
vocativ singular
plural
orătănie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orătănie
  • orătănia
plural
  • orătănii
  • orătăniile
genitiv-dativ singular
  • orătănii
  • orătăniei
plural
  • orătănii
  • orătăniilor
vocativ singular
plural
orătenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orătenie
  • orătenia
plural
  • orătenii
  • orăteniile
genitiv-dativ singular
  • orătenii
  • orăteniei
plural
  • orătenii
  • orăteniilor
vocativ singular
plural

orătanie orătănie orătenie

  • 1. Pasăre de curte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mitrea o să stea aci să îngrijească de vite și orătănii. SADOVEANU, M. C. 18.
      surse: DLRLC
    • Prin ogrăzi mulți copii și orătănii. REBREANU, R. I 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98