8 definiții pentru orășenime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂȘENÍME s. f. (Rar) Locuitorii unui oraș, mulțime de locuitori ai unui oraș. – Orășean + suf. -ime.

ORĂȘENÍME s. f. (Rar) Locuitorii unui oraș, mulțime de locuitori ai unui oraș. – Orășean + suf. -ime.

orășenime sf [At: DDRF / Pl: (rar) ~mi / E: orășean + -ime] 1-2 (Csc) (Mulțime de) locuitori ai unui oraș (1).

ORĂȘENÍME s. f. (Cu sens colectiv, rar) Locuitorii unui oraș, mulțime de locuitori ai unui oraș. Orășenimea, corporațiile, clasele comerciale s-au deosebit totdeauna printr-un spirit liberal. BĂLCESCU, O. I 237.

ORĂȘENÍME f. rar (colectiv de la orășean) 1) Totalitate a orășenilor. 2) Mulțime de orășeni. /orășean + suf. ~ime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orășeníme s. f., g.-d. art. orășenímii

orășeníme s. f., g.-d. art. orășenímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORĂȘENÍME s. (rar) târgovețime.

Intrare: orășenime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășenime
  • orășenimea
plural
genitiv-dativ singular
  • orășenimi
  • orășenimii
plural
vocativ singular
plural

orășenime

  • 1. rar Locuitorii unui oraș, mulțime de locuitori ai unui oraș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târgovețime attach_file un exemplu
    exemple
    • Orășenimea, corporațiile, clasele comerciale s-au deosebit totdeauna printr-un spirit liberal. BĂLCESCU, O. I 237.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Orășean + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09