OPTOMETRIE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie.

optometrie sfs [At: DER / Pl: ~ii / E: fr optométrie] Parte a opticii care se ocupă cu cercetarea și cu măsurarea defectelor de vedere.

OPTOMETRIE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie.

OPTOMETRIE s.f. Parte a oftalmologiei care se ocupă cu determinarea și măsurarea viciilor de refracție ale ochiului (miopie, hipermetropie, prezbitism, astigmatism etc.), precum și cu corectarea lor. [Gen. -iei. / < fr. optométrie].

OPTOMETRIE s. f. parte a opticii care studiază defectele de vedere, precum și corectarea lor. (< fr. optométrie)

OPTOMETRIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul stabilirii și măsurării defectelor de vedere, precum și cu mijloacele de compensare sau corectare ale acestora. /<fr. optométrie

optometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. optometria, g.-d. optometrii, art. optometriei

optometrie (-me-tri-) s. f., art. optometria, g.-d. optometrii, art. optometriei

optometrie s. f. (sil. -tri-), art. optometria, g.-d. optometrii, art. optometriei

OPTO- „vedere, retină”. ◊ gr. optos „vizibil” > fr. opto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. opto-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu determinarea, măsurarea și corectarea defectelor de vedere; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului.