16 definiții pentru optimism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

optimism sn [At: HELIADE, GR. P. 35/13 / E: fr optimisme, ger Optimismus] (Îoc pesimism) 1 Concepție filozofică potrivit căreia binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile. 2 Tendință de a vedea latura pozitivă a lucrurilor. 3 Atitudine a omului care privește încrezător viața și viitorul.

OPTIMÍSM s. n. Concepție filosofică opusă pesimismului, potrivit căreia lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile sau, cel puțin, în lume binele precumpănește asupra răului; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus.

OPTIMÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus.

OPTIMÍSM s. n. (În opoziție cu pesimism) Atitudine a omului care privește viața cu încredere. Strofa ultimă, care ar fi să exprime optimismul lui Coșbuc, nu are de loc a face cu poeziile în care el își exprimă «concepția» vieții. IBRĂILEANU, S. 146. Nemulțumirea față de condițiile de trai poate să fie tot așa de bine semnul unui mare optimism. GHEREA, ST. CR. II 293.

OPTIMÍSM s.n. (op. pesimism) Atitudine, concepție a unui om care privește încrezător viața, viitorul. [Cf. fr. optimisme, germ. Optimismus].

OPTIMÍSM s. n. concepție, atitudine a celui care privește încrezător viața, viitorul. (< fr. optimisme, germ. Optimismus)

OPTIMÍSM n. 1) (în opoziție cu pesimism) Concepție asupra vieții dominată de încredere în viitor și în oameni. 2) Tendință de a vedea părțile pozitive ale oamenilor și ale realității. /<fr. optimisme, germ. Optimismus

optimism n. 1. sistema celor ce cred că tot ce există e cât se poate de bine; 2. dispozițiune de a vedea toate sub o lumină favorabilă.

*optimízm n. (d. lat. óptimus, foarte bun). Sistema celor ce văd toate în bine: Voltaire a luat în rîs optimizmu. V. pesimizm. – Optimizmu nu vede în lumea morală saŭ fizică de cît un element de ordine universal și afirmă că, considerînd lumea în total, toate-s bune în raport cu totu. Această doctrină, care la prima observare pare în contrazicere cu faptele, se bazează pe ideĭa înțelepcĭiniĭ și bunătățiĭ luĭ Dumnezeŭ, care n’a putut vrea de cît binele și care de multe orĭ îl face să ĭasă chear din răŭ. Ĭa a fost apărată strălucit de Leibnitz, după care „toate merg spre maĭ bine în tot ce e maĭ bun din lumile posibile”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPTIMÍSM s. v. încredere.

OPTIMISM s. încredere. (Privește cu ~ viitorul.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OPTIMISM. Subst. Optimism, încredere, credință, speranță, nădejde, nădăjduire (rar), entuziasm, însuflețire, elan, avînt, ardoare, ardență (livr.), înfocare, înflăcărare, pasiune. Bucurie, voioșie, veselie. Îndemn, imbold, încurajare, îmbărbătare. Optimist; visător. Adj. Optimist, încrezător, plin de speranțe; entuziasmat, însuflețit, ardent (livr.), înfocat, înflăcărat, pasionat. Bucuros, vesel. Vb. A fi optimist, a manifesta optimism, a vedea lucrurile în roz, a fi încrezător, a spera, a nădăjdui. A (se) entuziasma. A insufla încredere; a îndemna, a îmboldi, a încuraja, a îmbărbăta. Adv. Cu optimism, cu încredere; cu entuziasm. V. bucurie, entuziasm, fericire, speranță.

Intrare: optimism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimism
  • optimismul
  • optimismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • optimism
  • optimismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

optimism

  • 1. Concepție filosofică opusă pesimismului, potrivit căreia lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile sau, cel puțin, în lume binele precumpănește asupra răului; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: încredere antonime: pesimism 2 exemple
    exemple
    • Strofa ultimă, care ar fi să exprime optimismul lui Coșbuc, nu are de loc a face cu poeziile în care el își exprimă «concepția» vieții. IBRĂILEANU, S. 146.
      surse: DLRLC
    • Nemulțumirea față de condițiile de trai poate să fie tot așa de bine semnul unui mare optimism. GHEREA, ST. CR. II 293.
      surse: DLRLC

etimologie: