9 definiții pentru opozițional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.

opozițional, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 601 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: opozițiune + -al] 1 a Care se opune Si: contrar, opus. 2 (Îs) Complement circumstanțial ~ Complement circumstanțial care arată obiectul sau acțiunea opusă celor exprimate prin subiectul, prin complementul sau prin predicatul propoziției. 3 (Îs) Propoziție circumstanțială ~ă Propoziție subordonată al cărei sens se opune conținutului regentei. 4 smf (Rar) Opozant (2). corectată

OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.

OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. De opoziție. ♦ Propoziție opozițională (și s.f. ) = propoziție circumstanțială care se opune conținutului regentei. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional].

OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. de opoziție; opozitiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o opoziție față de conținutul regentei. (< fr. oppositionnel, engl. oppositional)

OPOZIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție cu ceva; care se opune. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~al


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále

opoziționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționáli; f. sg. opoziționálă, pl. opoziționále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. (cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional): în sintagmele circumstanțial opozițional și circumstanțială opozițională (v.).

Intrare: opozițional
opozițional adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opozițional
  • opoziționalul
  • opoziționalu‑
  • opoziționa
  • opoziționala
plural
  • opoziționali
  • opoziționalii
  • opoziționale
  • opoziționalele
genitiv-dativ singular
  • opozițional
  • opoziționalului
  • opoziționale
  • opoziționalei
plural
  • opoziționali
  • opoziționalilor
  • opoziționale
  • opoziționalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opozițional

  • 1. Care se opune; de opoziție.
    surse: DEX '09 DN sinonime: opozitiv
    • 1.1. Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Complement circumstanțial opozițional = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • Opozițiune + sufix -al.
    surse: DEX '98 DEX '09