opozițional, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 601 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: opozițiune + -al] 1 a Care se opune Si: contrar, opus. 2 (Îs) Complement circumstanțial ~ Complement circumstanțial care arată obiectul sau acțiunea opusă celor exprimate prin subiectul, prin complementul sau prin predicatul propoziției. 3 (Îs) Propoziție circumstanțială ~ă Propoziție subordonată al cărei sens se opune conținutului regentei. 4 smf (Rar) Opozant (2). corectat(ă)