8 definiții pentru opor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

opor sn [At: JIPESCU, O. 55 / Pl: ~oare / E: bg опора, srb opor] 1 (Reg) Parte a osiei carului. 2 (Pex) Inel de oțel de la osia carului Si: oporniță. 3 (Reg; îlav) Până la (sau în) ~ Până la refuz Si: complet, total. 4 (Reg; îe) A pune ~ (D. cai) A fi nărăvaș. 5 (D. oameni; îae) A opune rezistență Si: a se împotrivi.

OPÓR, opoare, s. n. (Regional) Partea groasă a osiei, care intră în căpățîna roatei; cerculeț de fier care se pune pe lîngă capătul osiei spre a împiedica frecarea ei de roată.

OPÓR, opoare, s. n. (Reg.) Partea groasă a osiei, care intră în căpățâna roții; cerculeț de fier care se pune la capătul osiei spre a împiedica frecarea ei de roată. – Bg. opora, sb. upora.

opor n. 1. umărul osiei: carul s’a înnămolit până la opor; 2. fig. încurcătură; până la opor, vârît până în gât intr’o încurcătură. [Rus. OPORŬ, sprijin].

1) opór n., pl. oare (bg. opora, sprijin, rus. opór, opóra și podpóra, sprijin. V. opor 2). Acea parte a osiiĭ care e vecină cu roata, locu gol dintre umăru osiiĭ și roată. A intrat roata pînă’n opor în noroĭ, s’a înnomolit tare.

2) opór n., pl. inuz. oare saŭ urĭ (rudă cu rus. upór, sîrb. upornost, rezistență, și compus ca și opor 1. V. poară, opresc, pri- și ză-por). Olt. Rezistență, împotrivire. A pune opor, a opune rezistență, a te împotrivi. V. picĭor (în prag), price 1, bîhă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

opór, opoáre, s.n. (reg.) 1. parte a osiei mai aproape de roată. 2. rezistență, împotrivire. 3. (fig.) încurcătură.

Intrare: opor
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opor
  • oporul
  • oporu‑
plural
  • opoare
  • opoarele
genitiv-dativ singular
  • opor
  • oporului
plural
  • opoare
  • opoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opor, opoaresubstantiv neutru

  • 1. regional Partea groasă a osiei, care intră în căpățâna roții; cerculeț de fier care se pune la capătul osiei spre a împiedica frecarea ei de roată. DLRLC DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.