2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif.

operativ, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~e / E: fr operatif] 1 (D. oameni; pex d. instituții) Care lucrează repede, expeditiv. 2 (D. o acțiune, o lucrare etc.) Care are efect rapid Si: eficace. 3 Privitor la acțiuni.

OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Privitor la acțiuni, de acțiune. – Din fr. opératif.

OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, care are efect (rapid); expeditiv, eficace, activ. Măsuri operative. ◊ (Adverbial) Am trimis o notă... mai sus! căzu uscat și dușmănos răspunsul lui Lencu. Aici mergem operativ. GALAN, B. I 425. 2. De acțiune, privitor la acțiuni. Bază operativă v. bază.

OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr. opératif].

OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr. opératif)

operatív s. m. 1994 Persoană care lucrează la contrainformații v. păianjen (DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

OPERATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de operații; propriu operațiilor. 2) (despre persoane) Care acționează repede și cu ușurință; expeditiv. /<fr. opératif

*operatív adj. Relativ la operațiunĭ (militare): ordin operativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve

operatív adj. m., pl. operatívi; f. sg. operatívă, pl. operatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPERATÍV adj., adv. 1. adj., adv. v. prompt. 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. v. eficace.

OPERATIV adj., adv. 1. adj., adv. grabnic, imediat, neîntîrziat, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. eficace, eficient, folositor, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.)

Intrare: operativ (adj.)
operativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operativ
  • operativul
  • operativu‑
  • operati
  • operativa
plural
  • operativi
  • operativii
  • operative
  • operativele
genitiv-dativ singular
  • operativ
  • operativului
  • operative
  • operativei
plural
  • operativi
  • operativilor
  • operative
  • operativelor
vocativ singular
plural
Intrare: operativ (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operativ
  • operativul
plural
  • operativi
  • operativii
genitiv-dativ singular
  • operativ
  • operativului
plural
  • operativi
  • operativilor
vocativ singular
  • operativule
  • operative
plural
  • operativilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

operativ (adj.)

etimologie:

operativ (s.m.)

  • 1. Persoană care lucrează la contrainformații.
    surse: MDN '00 DCR2

etimologie: