OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.

operație sf [At: VULCAN, T. 100 / V: ~iune, (înv) ~ioane sfp, ~răciune / Pl: ~ii și (îvp) ~rății / E: lat operatio, -onis, fr opération, ger Operation] 1 Activitate efectuată de unul sau mai mulți oameni (cu o anumită calificare). 2 Acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice. 3 (Pex) Lucrare. 4 Intervenție chirurgicală. 5 (Mil) Acțiune militară de amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 6 (Mat) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unor mulțimi. 7 (Mat) Efectuare a unui calcul. 8 (Fin) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale. 9 (Fin) Înregistrare a acestei tranzacții într-un registru.

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau mai mulți oameni, de obicei calificați, sau acțiune efectuată de un aparat, o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. ext. lucrare. Scoase beșica de porc și luleaua pentru o lungă și migăloasă operație. SADOVEANU, VIII 96. Cum, izbucni căpitanul, d-voastră împiedicați operația vaporului pentru un cîine? BART, S. M. 103. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. Medicii de la clinică cred că va mai fi nevoie de o operație peste o lună. C. PETRESCU, A. 322. În profesia mea de hirurg am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. 3. Acțiune militară de amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Operație în spatele inamicului. 4. Efectuarea unei tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acesteia într-un registru. Operație de schimb. 5. Regulă după care se face un calcul sau o socoteală aritmetică (sau matematică). Cele patru operații aritmetice simple sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. ♦ Efectuare a unui calcul.- Variantă: operațiúne (DUMITRIU, B. F. 131, HASDEU, V. 133) s. f.

OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 3. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio].

OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. opération, lat. operatio, germ. Operation)

OPERÁȚIE ~i f. 1) Acțiune efectuată în vederea realizării unui scop. 2) Intervenție chirurgicală. 3) Afacere financiară sau comercială. ~ avantajoasă. 4) mil. Ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare în vederea realizării unui plan de luptă. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor mulțimi de elemente. [G.-D. operației; Sil. -ți-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. opération, germ. Operation^[1]

operațioane ssp vz operație corectată

operațiune sf vz operație

operăciune sf vz operație

OPERAȚIÚNE s.f. v. operație.

operațiune f. 1. acțiunea unei forțe, a unei facultăți ce produce un efect: operațiunea simțurilor; 2. totalitatea mijloacelor întrebuințate în vederea unui rezultat: operațiune financiară, electorală; 3. mijloace întrebuințate spre a cunoaște natura corpurilor și proprietățile lor: operațiuni chimice, fizice; 4. acțiunea normală a chirurgului; 5. mișcarea unei armate în campanie; 6. șir de calcule: diviziunea este o operațiune.

operațiúne f. (lat. operátio, -ónis). Acțiunea (lucrarea) uneĭ puterĭ, uneĭ facultățĭ, unuĭ agent care produce un efect: operațiunea simțurilor. Totalitatea mijloacelor întrebuințate p. obținerea unuĭ rezultat: o operațiune financiară, operațiunile uneĭ băncĭ, (iron.) unor hoțĭ. Mijloace întrebuințate ca să afli natura și proprietățile corpurilor: operațiunĭ chimice. Lucrarea chirurguluĭ la un bolnav: a face unuĭ bolnav operațiunea trepanațiuniĭ. Manevre, lupte executate de o armată p. un scop determinat: operațiunĭ militare. Șir de calcule: cele patru operațiunĭ fundamentale ale aritmeticiĭ sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. – Și -áție.

operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)

operáție s. f. (sil. -ți-e), art. operáția (sil.-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (sil. -ți-i-)^[1]

operație

operație (chirurgicală), -ției gen. a.

OPERÁȚIE s. 1. acțiune. (Operație de stingere a focului.) 2. v. tranzacție. 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la operație.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru operații.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o operație ingenioasă a rezolvat problema.)^[1]

OPERAȚIE s. 1. acțiune. (~ de stingere a focului.) 2. tranzacție. (~ de bursă.) 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la ~.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru ~.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o ~ ingenioasă a rezolvat problema.)