22 de definiții pentru operație operațiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.

operație sf [At: VULCAN, T. 100 / V: ~iune, (înv) ~ioane sfp, ~răciune / Pl: ~ii și (îvp) ~rății / E: lat operatio, -onis, fr opération, ger Operation] 1 Activitate efectuată de unul sau mai mulți oameni (cu o anumită calificare). 2 Acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice. 3 (Pex) Lucrare. 4 Intervenție chirurgicală. 5 (Mil) Acțiune militară de amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 6 (Mat) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unor mulțimi. 7 (Mat) Efectuare a unui calcul. 8 (Fin) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale. 9 (Fin) Înregistrare a acestei tranzacții într-un registru.

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau mai mulți oameni, de obicei calificați, sau acțiune efectuată de un aparat, o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. ext. lucrare. Scoase beșica de porc și luleaua pentru o lungă și migăloasă operație. SADOVEANU, VIII 96. Cum, izbucni căpitanul, d-voastră împiedicați operația vaporului pentru un cîine? BART, S. M. 103. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. Medicii de la clinică cred că va mai fi nevoie de o operație peste o lună. C. PETRESCU, A. 322. În profesia mea de hirurg am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. 3. Acțiune militară de amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Operație în spatele inamicului. 4. Efectuarea unei tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acesteia într-un registru. Operație de schimb. 5. Regulă după care se face un calcul sau o socoteală aritmetică (sau matematică). Cele patru operații aritmetice simple sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. ♦ Efectuare a unui calcul.- Variantă: operațiúne (DUMITRIU, B. F. 131, HASDEU, V. 133) s. f.

OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 3. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio].

OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. opération, lat. operatio, germ. Operation)

OPERÁȚIE ~i f. 1) Acțiune efectuată în vederea realizării unui scop. 2) Intervenție chirurgicală. 3) Afacere financiară sau comercială. ~ avantajoasă. 4) mil. Ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare în vederea realizării unui plan de luptă. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor mulțimi de elemente. [G.-D. operației; Sil. -ți-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. opération, germ. Operation[1]

  1. Var. operațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.

OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.

OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.

operațiune sf vz operație

operăciune sf vz operație

OPERAȚIÚNE s.f. v. operație.

operațiune f. 1. acțiunea unei forțe, a unei facultăți ce produce un efect: operațiunea simțurilor; 2. totalitatea mijloacelor întrebuințate în vederea unui rezultat: operațiune financiară, electorală; 3. mijloace întrebuințate spre a cunoaște natura corpurilor și proprietățile lor: operațiuni chimice, fizice; 4. acțiunea normală a chirurgului; 5. mișcarea unei armate în campanie; 6. șir de calcule: diviziunea este o operațiune.

operațiúne f. (lat. operátio, -ónis). Acțiunea (lucrarea) uneĭ puterĭ, uneĭ facultățĭ, unuĭ agent care produce un efect: operațiunea simțurilor. Totalitatea mijloacelor întrebuințate p. obținerea unuĭ rezultat: o operațiune financiară, operațiunile uneĭ băncĭ, (iron.) unor hoțĭ. Mijloace întrebuințate ca să afli natura și proprietățile corpurilor: operațiunĭ chimice. Lucrarea chirurguluĭ la un bolnav: a face unuĭ bolnav operațiunea trepanațiuniĭ. Manevre, lupte executate de o armată p. un scop determinat: operațiunĭ militare. Șir de calcule: cele patru operațiunĭ fundamentale ale aritmeticiĭ sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)

operáție s. f. (sil. -ți-e), art. operáția (sil.-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. operațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

operație (chirurgicală), -ției gen. a.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPERÁȚIE s. 1. acțiune. (Operație de stingere a focului.) 2. v. tranzacție. 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la operație.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru operații.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o operație ingenioasă a rezolvat problema.)[1]

  1. Var. operațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

OPERAȚIE s. 1. acțiune. (~ de stingere a focului.) 2. tranzacție. (~ de bursă.) 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la ~.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru ~.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o ~ ingenioasă a rezolvat problema.)

arată toate definițiile

Intrare: operație
operație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operație
  • operația
plural
  • operații
  • operațiile
genitiv-dativ singular
  • operații
  • operației
plural
  • operații
  • operațiilor
vocativ singular
plural
operațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operațiune
  • operațiunea
plural
  • operațiuni
  • operațiunile
genitiv-dativ singular
  • operațiuni
  • operațiunii
plural
  • operațiuni
  • operațiunilor
vocativ singular
plural

operație operațiune

  • 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Scoase beșica de porc și luleaua pentru o lungă și migăloasă operație. SADOVEANU, VIII 96.
      surse: DLRLC
    • Cum, izbucni căpitanul, d-voastră împiedicați operația vaporului pentru un cîine? BART, S. M. 103.
      surse: DLRLC
  • 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Medicii de la clinică cred că va mai fi nevoie de o operație peste o lună. C. PETRESCU, A. 322.
      surse: DLRLC
    • În profesia mea de hirurg am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295.
      surse: DLRLC
  • 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Operație în spatele inamicului.
      surse: DLRLC
  • 4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Operație de schimb.
      surse: DLRLC
    • comentariu Se recomandă forma operațiune.
      surse: DEX '09
  • 5. matematică Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 5.1. Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cele patru operații aritmetice simple sunt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea.
        surse: DLRLC
    • 5.2. Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian.
      surse: DN
      • 5.2.1. Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit.
        surse: DN

etimologie: