18 definiții pentru operație operațiune

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau mai mulți oameni, de obicei calificați, sau acțiune efectuată de un aparat, o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. ext. lucrare. Scoase beșica de porc și luleaua pentru o lungă și migăloasă operație. SADOVEANU, VIII 96. Cum, izbucni căpitanul, d-voastră împiedicați operația vaporului pentru un cîine? BART, S. M. 103. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. Medicii de la clinică cred că va mai fi nevoie de o operație peste o lună. C. PETRESCU, A. 322. În profesia mea de hirurg am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. 3. Acțiune militară de amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Operație în spatele inamicului. 4. Efectuarea unei tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acesteia într-un registru. Operație de schimb. 5. Regulă după care se face un calcul sau o socoteală aritmetică (sau matematică). Cele patru operații aritmetice simple sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. ♦ Efectuare a unui calcul.- Variantă: operațiúne (DUMITRIU, B. F. 131, HASDEU, V. 133) s. f.

operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)

operáție s. f. (sil. -ți-e), art. operáția (sil.-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. operațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

OPERÁȚIE s. 1. acțiune. (Operație de stingere a focului.) 2. v. tranzacție. 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la operație.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru operații.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o operație ingenioasă a rezolvat problema.)[1]

  1. Var. operațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 3. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio].

OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. opération, lat. operatio, germ. Operation)

OPERÁȚIE ~i f. 1) Acțiune efectuată în vederea realizării unui scop. 2) Intervenție chirurgicală. 3) Afacere financiară sau comercială. ~ avantajoasă. 4) mil. Ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare în vederea realizării unui plan de luptă. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor mulțimi de elemente. [G.-D. operației; Sil. -ți-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. opération, germ. Operation[1]

  1. Var. operațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.

OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.

OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.

OPERAȚIÚNE s.f. v. operație.

operațiune f. 1. acțiunea unei forțe, a unei facultăți ce produce un efect: operațiunea simțurilor; 2. totalitatea mijloacelor întrebuințate în vederea unui rezultat: operațiune financiară, electorală; 3. mijloace întrebuințate spre a cunoaște natura corpurilor și proprietățile lor: operațiuni chimice, fizice; 4. acțiunea normală a chirurgului; 5. mișcarea unei armate în campanie; 6. șir de calcule: diviziunea este o operațiune.

operațiúne f. (lat. operátio, -ónis). Acțiunea (lucrarea) uneĭ puterĭ, uneĭ facultățĭ, unuĭ agent care produce un efect: operațiunea simțurilor. Totalitatea mijloacelor întrebuințate p. obținerea unuĭ rezultat: o operațiune financiară, operațiunile uneĭ băncĭ, (iron.) unor hoțĭ. Mijloace întrebuințate ca să afli natura și proprietățile corpurilor: operațiunĭ chimice. Lucrarea chirurguluĭ la un bolnav: a face unuĭ bolnav operațiunea trepanațiuniĭ. Manevre, lupte executate de o armată p. un scop determinat: operațiunĭ militare. Șir de calcule: cele patru operațiunĭ fundamentale ale aritmeticiĭ sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OPERAȚIE s. 1. acțiune. (~ de stingere a focului.) 2. tranzacție. (~ de bursă.) 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la ~.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru ~.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o ~ ingenioasă a rezolvat problema.)

OPERAȚIE totalitatea acțiunilor de luptă duse de către unitățile operative și strategice după un plan unic, pentru îndeplinirea unor scopuri operative sau strategice. După scop se pot distinge: Operația de desant aerian (preconizată a fi dusă cu grupări operative de desant aerian – lansat sau debarcat – în adâncimea operativă a inamicului, pentru a întoarce apărarea acestuia, această manevră fiind combinată cu acțiunile ofensive frontale), Operația aeriană (totalitatea acțiunilor duse pe una sau mai multe direcții aeriene operativ-strategice, în scopul distrugerii unor obiective importante ale inamicului, putând coopera și cu celelalte categorii de forțe armate, utilizând mijloace de distrugere convenționale și nucleare aflate la bordul aeronavelor și a vehiculelor spațiale) și Operația de apărare antiaeriană a teritoriului (totalitatea acțiunilor duse de trupele apărării antiaeriene a teritoriului, organizate și conduse pe una sau mai multe direcții aeriene operative, în scopul nimicirii inamicului aerian și a zădărnicirii operațiilor aeriene ale acestuia.

MANUALUL DE OPERAȚIUNI DE ZBOR document care legalizează activitatea Aeroclubului Român, aprobat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, reglementând: activitatea de organizare și planificare a zborului; pregătirea personalului navigant; formarea și instruirea personalului aeronavigant; validarea licențelor interne și internaționale; ordinea de înlocuire a comandantului aeroclubului; regulile privind timpul de muncă și de odihnă; modul de asigurarev a traficului aerian etc.

Intrare: operație
operație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular operație operația
plural operații operațiile
genitiv-dativ singular operații operației
plural operații operațiilor
vocativ singular
plural
operațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular operațiune operațiunea
plural operațiuni operațiunile
genitiv-dativ singular operațiuni operațiunii
plural operațiuni operațiunilor
vocativ singular
plural