9 definiții pentru onorant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează pe cineva, care face cinste cuiva. – Onora + suf. -ant.

onorant, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: onora + -ant] Care face cinste cuiva.

ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează, care face cinste cuiva. – Onora + suf. -ant.

ONORÁNT, -Ă adj. Care dă onorul, care onorează pe cineva. [Cf. fr. honorant].

ONORÁNT, -Ă adj. care onorează (pe cineva). (< fr. honorant)

onoránt, -ă adj. Care onorează, face onoare cuiva ◊ „Pentru o gimnastă care nu a mai apărut la concursuri oficiale de foarte multă vreme, rezultatele obținute la Strasbourg sunt onorante. R.l. 31 X 78 p. 5 (din onora + -ant; Th. Hristea în LR 3/72 p. 197; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onoránt adj. m., pl. onoránți; f. onorántă, pl. onoránte

onoránt adj. m., pl. onoránți; f. sg. onorántă, pl. onoránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: onorant
onorant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onorant
  • onorantul
  • onorantu‑
  • onorantă
  • onoranta
plural
  • onoranți
  • onoranții
  • onorante
  • onorantele
genitiv-dativ singular
  • onorant
  • onorantului
  • onorante
  • onorantei
plural
  • onoranți
  • onoranților
  • onorante
  • onorantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

onorant

  • 1. Care onorează pe cineva, care face cinste cuiva.
    surse: DEX '09 DN antonime: dezonorant

etimologie:

  • Onora + sufix -ant.
    surse: DEX '98 DEX '09