6 definiții pentru onomatomanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONOMATOMANÍE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. – Din fr. onomatomanie.

ONOMATOMANÍE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. – Din fr. onomatomanie.

onomatomanie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr onomatomanie] Obsesie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc.

ONOMATOMANÍE s.f. Obsesie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. [Gen. -iei. / < fr. onomatomanie, cf. gr. onoma – nume, mania – nebunie].

ONOMATOMANÍE s. f. repetare obsesivă a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onomatomaníe s. f., art. onomatomanía, g.-d. art. onomatomaníei; pl. onomatomaníi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ONOMATO- „cuvînt, nume”. ◊ gr. onoma, atos „nume, denumire” > fr. onomato-, germ. id., it. id. > rom. onomato-.~logie (v. -logie1), s. f., totalitate a numelor proprii dintr-o limbă; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare obsesivă pentru cuvinte și nume proprii; ~pee (v. -pee), s. f., cuvînt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete și zgomote.

Intrare: onomatomanie
onomatomanie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onomatomanie
  • onomatomania
plural
  • onomatomanii
  • onomatomaniile
genitiv-dativ singular
  • onomatomanii
  • onomatomaniei
plural
  • onomatomanii
  • onomatomaniilor
vocativ singular
plural

onomatomanie

  • 1. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: