onix sn [At: ALECSANDRI, T. II, 265 / A și: onix / S și: onyx / E: fr onyx] 1 Varietate de agat fin cu straturi de diferite culori, folosită ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte ornamentale Si: (înv) onice, onihion, soliman. 2 (Pex) Obiect făcut din acest material.

ONIX s. n. Varietate de. agat fin, cu straturi de diferite culori, folosită ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte ornamentale, în special camee. Cupe de onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese. MACEDONSKI, O. I 103. Pe palme-ți voi aduce smochine rourate Și pe o tăblie cupe de onix, frumos săpate. ALECSANDRI, T. II 265. – Accentuat și: onix.

ONIX s.n. Varietate de agat cu striații de diferite culori, piatră semiprețioasă. [< fr., gr. onyx].

-ONIX² elem. onic(o)-.

ONIX¹/ONIX s. n. varietate neagră de calcedonie, piatră semiprețioasă de ornament. (< fr., gr. onyx)

ONIX n. 1) Mineral care prezintă o alternare de straturi, negre și albe sau albe și roșii, întrebuințat la confecționarea obiectelor decorative. 2) Piatră semiprețioasă confecționată din acest mineral. [Acc. și onix] /<fr. onyx

onix n. specie de agat fin ce prezintă straturi de diferite colori.

-onic³ [At: DN³ / E: fr -onychie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) unghie. 3 De unghie.

onic-² ec vz onico-

onico- [At: DN³ / V: onic- / E: fr onycho-, it onico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 (Referitor la) unghie. 2 De unghie. 3 Al unghiei.

-ONIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) unghie”, „de unghie”. [< fr. -onychie, cf. gr. onyx].

ONIC- v. onico-.

ONICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) unghie”, „de unghie”, „al unghiei”. [Var. onic-. / < fr. onycho-, it. onico-, cf. gr. onyx].

-ONICHIE² elem. onic(o)-.

ONIC(O)-, -ONICHIE, -ONIX elem. „unghie”. (< fr. onych/o/-, -onychie, -onyx, cf. gr. onyx, onykhos)

onix (mineral) s. n.

!onix (mineral) s. n.

onix/onix (mineral) s. n.

onix, -xuri.

ONIX s. (înv.) soliman. (Inel împodobit cu un ~.)

ONIX s. (înv.) soliman. (Inel împodobit cu un ~.)

ONIC-, v. ONICO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere în unghii, produsă de o mică tumoare; ~atrofie (v. -atrofie), s. f., afecțiune caracterizată prin subțierea unghiei, care devine ondulată.

-ONICHIE „unghie”. ◊ gr. onyx, onykhos „unghie” > fr. -onychie, germ. id., engl. id. > rom. -onichie.

ONICHO-, v. ONICO-.

ONICO- (ONICHO-) „unghie, gheară”. ◊ gr. onyx, onykhos „unghie” > fr. onycho-, germ. id., engl. id. > rom. onico- și onicho-. □ ~clazie (v. -clazie), s. f., ruptură a unghiei; ~fagie (v. -fagie), s. f., tulburare caracterizată prin greșita deprindere de a-și roade unghiile; sin. onicotilomanie; ~fore (v. -for), s. n. pl., încrengătură din subregnul metazoarelor, care prezintă pe laturile corpului numeroase perechi de apendice terminate cu cîte două gheare; ~liză (v. -liză), s. f., dezlipire a unghiei de pe patul ei; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a unghiilor; ~patie (v. -patie), s. f., boală localizată la unghii sau copită; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere a unghiilor în urma unor intoxicații; ~tilomanie (v. tilo-, v. -manie), s. f., onicofagie*; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a unei unghii; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces de nutriție a unghiilor.