ONICOMALACIE, onicomalacii, s. f. (Med.) Consistență anormal de moale a unghiilor. – Din engl. onychomalacia.

onicomalacie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr onychomalacie] (Med) Consistență anormal de moale a unghiilor.

ONICOMALACIE, onicomalacii, s. f. (Med.) Consistență anormal de moale a unghiilor. – Probabil din fr.

ONICOMALACIE s.f. Consistență moale a unghiilor. [Gen. -iei. / cf. gr. onyx – unghie, malakia – înmuiere].

ONICOMALACIE s. f. proces de înmuiere a unghiilor. (< engl. onychomalacia)

onicomalacie s. f., g.-d. art. onicomalaciei; pl. onicomalacii

ONICO- (ONICHO-) „unghie, gheară”. ◊ gr. onyx, onykhos „unghie” > fr. onycho-, germ. id., engl. id. > rom. onico- și onicho-. □ ~clazie (v. -clazie), s. f., ruptură a unghiei; ~fagie (v. -fagie), s. f., tulburare caracterizată prin greșita deprindere de a-și roade unghiile; sin. onicotilomanie; ~fore (v. -for), s. n. pl., încrengătură din subregnul metazoarelor, care prezintă pe laturile corpului numeroase perechi de apendice terminate cu cîte două gheare; ~liză (v. -liză), s. f., dezlipire a unghiei de pe patul ei; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a unghiilor; ~patie (v. -patie), s. f., boală localizată la unghii sau copită; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere a unghiilor în urma unor intoxicații; ~tilomanie (v. tilo-, v. -manie), s. f., onicofagie*; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a unei unghii; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces de nutriție a unghiilor.