oncologie sf [At: DL / Pl: ~ii / E: it oncologia] Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și tratarea tumorilor canceroase Si: (rar) cancerologie.

ONCOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea și tratarea tumorilor canceroase.

ONCOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază tumorile canceroase; cancerologie. [Gen. -iei. / < it. oncologia, cf. gr. onkos – tumoare, logos – știință].

ONCOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază tumorile canceroase; cancerologie. (< fr. oncologie, it. oncologia)

ONCOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tumorilor; cancerologie. /<it. oncologia

oncologíe s. f., art. oncología, g.-d. oncologíi, art. oncologíei

oncologíe s. f., art. oncología, g.-d. oncologíi, art. oncologíei

ONCOLOGÍE s. (MED.) cancerologie.

ONCOLOGIE s. (MED.) cancerologie.

ONCO- „tumoare, tumefacție, cancer”. ◊ gr. onkos „tumoare” > fr. onco-, it. id., engl. id., germ. onko- > rom. onco-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă epitelială nediferențiată, cu citoplasmă granulară; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează cancer; ~geneză (v. -geneză), s. f., formarea unei tumori; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea variațiilor de volum ale unui organ; ~grafie (v. -grafie), s. f., reprezentare grafică a volumului și configurației unui organ cu ajutorul oncografului; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul tumorilor canceroase; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară locul și configurația unui organ; ~tomie (v. -tomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei tumori; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru celulele neoplazice.