8 definiții pentru omotetie homotetie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMOTETÍE, omotetii, s. f. (Geom.) Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. – Din fr. homothétie.

OMOTETÍE, omotetii, s. f. (Geom.) Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. – Din fr. homothétie.

omotetie sf [At: DN3 / V: h~ / Pl: ~ii / E: fr homothétie] (Gmt) Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct.

OMOTETÍE s.f. Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. [Gen. -iei, var. homotetie s.f. / < fr. homothétie, cf. gr. homos – asemănător, thesis – poziție].

OMOTETÍE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omotetíe s. f., art. omotetía, g.-d. art. omotetíei; pl. omotetíi, art. omotetíile

omotetíe s. f., art. omotetía, g.-d. art. omotetíei; pl. omotetíi, art. omotetíile

Intrare: omotetie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omotetie
  • omotetia
plural
  • omotetii
  • omotetiile
genitiv-dativ singular
  • omotetii
  • omotetiei
plural
  • omotetii
  • omotetiilor
vocativ singular
plural
homotetie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • homotetie
  • homotetia
plural
  • homotetii
  • homotetiile
genitiv-dativ singular
  • homotetii
  • homotetiei
plural
  • homotetii
  • homotetiilor
vocativ singular
plural

omotetie homotetie

  • 1. geometrie Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: