Definiția cu ID-ul 479696:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OMOTETIE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie)