6 definiții pentru omisiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive.

OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive.

omisiv, ~ă a [At: COD. PEN. R. P. R. 501 / Pl: ~i, ~e / E: omis] 1-2 Care (constituie o omisiune sau) constă dintr-o omisiune (1). 3 Care se datorează unei omisiuni (1).

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo].

OMISÍV, -Ă adj. care constituie o omisiune; cu omisiuni. (< engl. omisive)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omisív adj. m., pl. omisívi; f. omisívă, pl. omisíve

omisív adj. m., pl. omisívi; f. sg. omisívă,pl. omisíve

Intrare: omisiv
omisiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omisiv
  • omisivul
  • omisivu‑
  • omisi
  • omisiva
plural
  • omisivi
  • omisivii
  • omisive
  • omisivele
genitiv-dativ singular
  • omisiv
  • omisivului
  • omisive
  • omisivei
plural
  • omisivi
  • omisivilor
  • omisive
  • omisivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omisiv

  • 1. Cu omisiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: