2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.

OMILÉTICĂ s. f. disciplină teologică privind regulile oratoriei clerului. (< fr. homilétique)

*omilétic, -ă adj. (vgr. ῾omiletikós). Relativ la elocŭența bisericească. S. f., pl. ĭ și e. Elocŭența bisericească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omilétic adj. m., pl. omilétici; f. omilétică, pl. omilétice

omilétică s. f., g.-d. art. omiléticii

omilétic adj. m., pl. omilétici; f. sg. omilétică; pl. omilétice

omilétică s. f., g.-d. art. omiléticii

Intrare: omiletic
omiletic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omiletic
  • omileticul
  • omileticu‑
  • omiletică
  • omiletica
plural
  • omiletici
  • omileticii
  • omiletice
  • omileticele
genitiv-dativ singular
  • omiletic
  • omileticului
  • omiletice
  • omileticei
plural
  • omiletici
  • omileticilor
  • omiletice
  • omileticelor
vocativ singular
plural
Intrare: omiletică
omiletică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omiletică
  • omiletica
plural
genitiv-dativ singular
  • omiletici
  • omileticii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)