11 definiții pentru omidă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț. – Din ngr. o mídas.

OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț. – Din ngr. o mídas.

OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva unor insecte, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri; se hrănește cu frunze, flori și fructe tinere și în general este dăunătoare pentru pomi. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400. Vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi. CREANGĂ, P. 287.

OMÍDĂ ~zi f. Larvă de fluturi cu corpul vermiform, dăunătoare arborilor și culturilor agricole. ◊ A mânca ca ~zile a mânca extrem de mult. [G.-D. omizii] /<ngr. omídas

omidă f. 1. larvă de fluture; 2. specie de insectă ce roade foile arborilor; 3. fig. parazit: omidă nesățioasă AL. [Gr. bizantin MÍDAS: inițiala se datorește fuziunii cu articolul].

omídă f., pl. și (maĭ rar) de (vgr. ῾omidas, un insect care atacă legumele; o e art. m. care pe rom. s’a contopit cu subst.). Larvă de fluture: omizile aŭ forma unor vermĭ, îs foarte vătămătoare pomilor, cărora le mănîncă frunzele și trebuĭe distruse cu îngrijire. Fig. Parazit: Jidaniĭ îs niște omizĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omídă s. f., g.-d. art. omízii; pl. omízi

omídă s. f., g.-d. art. omízii; pl. omízi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

omídă (omízi), s. f. – Larvă de insecte. – Mr. uńidă. Mgr. µίσας „vierme” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 259; Meyer, Alb. St., IV, 61; Murnu 39; Tiktin; Diculescu, Elementele, 489), cu aglutinarea art. o, sau includerea art. gr. ỏ, cf. onanie. Bg. omida pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 217). – Der. omizi, vb. (a curăți de omizi).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OMÍDĂ (< ngr.) s. f. Larvă de fluture, cu corpul alcătuit din segmente. După câteva năpârliri, se transformă în nimfă. ◊ Omida păroasă a stejarului = omida fluturelui Lymantria dispar, dăunătoare arborilor, de culoare cenușie-violacee, de c. 7 cm lungime, având peri cu venin foarte iritanți pentru om și animale. ◊ Omida păroasă a dudului = omida unui fluture mic, de culoare albă, originară din America de Sud (Hyphantria cunea); are un colorit gălbui, cu pete negre și portocalii și consumă frunzele dudului și ale pomilor fructiferi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

omidă, omizi s. f. (er.) vulvă.

a pune degetul la omidă expr. (er.d. femei) a se masturba.

Intrare: omidă
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omi
  • omida
plural
  • omizi
  • omizile
genitiv-dativ singular
  • omizi
  • omizii
plural
  • omizi
  • omizilor
vocativ singular
plural

omidă

  • 1. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400.
      surse: DLRLC
    • Vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi. CREANGĂ, P. 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A mânca ca omizile = a mânca foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: