opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

oment2 s. n. (med.) Epiplon. • și oméntum s.n. /<lat. ōmentum, -i.

oment1- Elem. de compunere „epiplon”. • și omento-. /<fr. oment(o)-; cf. lat. ōmentum, -i „viscere”.

omentum sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat omentum] (Atm) Epiploon.

OMENTUM s.n. (Anat.) Epiploon. [< lat. omentum, cf. it. omento].

OMENT(O)- elem. „epiplon”. (< fr. oment/o/-, cf. lat. omentum, viscere)

OMENTUM s. n. epiplon. (< lat. omentum)

Ortografice DOOM

oment s. n., pl. omenți[1]

  1. Genul neutru nu corespunde cu pluralul masculin omenți. Consider corect genul, conform DEXI. — gall

Jargon

OMENT-, v. OMENTO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a epiplonului.

OMENTO- „epiploon, repliuri peritoneale”. ◊ L. omentum „viscere, epiploon” > fr. omento-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. omento-. □ ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a epiplonului; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a epiplonului.

Intrare: oment
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oment
  • omentul
  • omentu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • oment
  • omentului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omentum
  • omentumul
  • omentumu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • omentum
  • omentumului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: omento
prefix (I7-P)
  • omento
oment1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • oment
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omentsubstantiv neutru

etimologie:

omentoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „epiplon”. DEXI MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.