13 definiții pentru olograf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olograf, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 435 / Pl: ~i, ~e / E: fr olographe] 1 (D. testamente) Scris de mâna persoanei care lasă o moștenire. 2 (Pex; d. scrisori etc.) Scris de mâna autorului Si: autograf.

OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

OLOGRÁF, olografe, adj. n. (Despre un testament) Scris de mîna persoanei care lasă o moștenire.

OLOGRÁF, -Ă adj. (Despre manuscrise, testamente) Scris în întregime de mâna autorului; (p. ext.) autograf. [< fr. olographe, cf. gr. holos – întreg, graphein – a scrie].

OLOGRÁF, -Ă adj. (despre manuscrise, testamente) scris în întregime de mâna autorului. (< fr. olographe)

OLOGRÁF ~ă (~i, ~e) (despre testamente, acte, scrisori etc.) Care este scris în întregime de mâna autorului și semnat de el însuși. /<fr. olographe

olograf a. și n. se zice de un testament scris pe d’a întregul de mâna testatorului.

*olográf, -ă adj. (vgr. ológraphos, scris întreg, d. ólos, tot, și grápho, scriŭ; lat. [h]ológraphus, fr. [h]olographe. V. olo-caust, cat-olic). Scris în întregime de testator: testament olograf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olográf adj. m. (sil. -graf), pl. olográfi; f. sg. olográfă, pl. olográfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLOGRÁF adj. autograf. (Act, document ~.)

OLOGRAF adj. autograf. (Act, document ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

olográf (olográfă), adj. – (Despre testament) Scris de mîna persoanei care lasă moștenirea. Fr. olographe și anterior (sec. XVIII) din mgr. ỏλόγραφος (Gáldi 215).

Intrare: olograf
olograf adjectiv
  • silabație: o-lo-graf
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olograf
  • olograful
  • olografu‑
  • ologra
  • olografa
plural
  • olografi
  • olografii
  • olografe
  • olografele
genitiv-dativ singular
  • olograf
  • olografului
  • olografe
  • olografei
plural
  • olografi
  • olografilor
  • olografe
  • olografelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olograf

  • 1. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: