9 definiții pentru ologeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

ologea sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: ologi + -eală] Paralizie a picioarelor.

OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. Neputință de a umbla; paralizie.

ologeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a ologi. Starea celuĭ olog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ologeálă (pop.) s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli

ologeálă s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLOGEÁLĂ s. cotonogeală. (~ unui animal.)

OLOGEA s. cotonogeală. (~ unui animal.)

Intrare: ologeală
ologeală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ologea
  • ologeala
plural
  • ologeli
  • ologelile
genitiv-dativ singular
  • ologeli
  • ologelii
plural
  • ologeli
  • ologelilor
vocativ singular
plural

ologeală

etimologie:

  • Ologi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09