8 definiții pentru oligopol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

oligopol sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr oligopole] Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători.

OLIGOPÓL s.n. Formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai câteva întreprinderi, care ar înlătura atât prețul, cât și profitul de monopol. [< fr. oligopol].

OLIGOPÓL s. n. formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai câteva întreprinderi, care ar înlătura atât prețul, cât și profitul de monopol. (< fr. oligopol)

OLIGOPÓL ~uri n. Piață de mărfuri care este monopolizată de un număr redus de mari producători. /<fr. oligopole


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oligopól s. n., pl. oligopóluri

oligopól s. n., pl. oligopóluri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLIGOPÓL (< fr. {i}; {s} oligo- + gr. polein „a vinde”) s. n. Formă de piață cu concurență imperfectă din țările cu economie de piață dezvoltată, pe care operează câtevs firme concurente, ce dețin segmente importante din oferta totală a unui bun economic într-un domeniu de activitate. Este forma de piață dominantă pentru producerea bunurilor de consum de folosință îndelungată și a unor materii prime (produse petroliere, oțel. aluminiu etc.).

Intrare: oligopol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oligopol
  • oligopolul
  • oligopolu‑
plural
  • oligopoluri
  • oligopolurile
genitiv-dativ singular
  • oligopol
  • oligopolului
plural
  • oligopoluri
  • oligopolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)