7 definiții pentru oligoelement


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligo-élément.

OLIGOELEMÉNT s.n. (Biol.) Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în organismele vii, având un rol catalitic. [< fr. oligo-élément].

OLIGOELEMÉNT s. n. microelement. (< fr. oligoélément)

oligoelemént s. n. (chim.) Element chimic care intervine în cantități infime în metabolismul ființelor, dar e necesar dezvoltării lor ◊ „Lăstarii în vârstă de un an pot furniza interesante indicii în ce privește poluarea solului și a vegetației cu oligoelemente minerale. La această concluzie a ajuns un grup de biologi, chimiști, agronomi și informaticieni din Cluj-Napoca și Baia-Mare.” R.l. 15 VI 77 p. 5 (din fr. oligoélément; PR 1948; LTR, DZ, DT; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

Intrare: oligoelement
oligoelement substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oligoelement
  • oligoelementul
  • oligoelementu‑
plural
  • oligoelemente
  • oligoelementele
genitiv-dativ singular
  • oligoelement
  • oligoelementului
plural
  • oligoelemente
  • oligoelementelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)