10 definiții pentru olfactiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

olfactiv, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~e / E: fr olfactif] 1 Care se referă la simțul mirosului. 2 (Îs) (Membrana) mucoasă ~ă Mucoasă care căptușește pereții nasului.

OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. Un suvenir olfactivmiros de mătase, de lînă, de stofă, de catifea, de olandă apretată. C. PETRESCU, O. P. II 121. ◊ (Membrană) mucoasă olfactivă = mucoasă care căptușește pereții nasului.

OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros].

OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif)

OLFACTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de olfacție; destinat percepției mirosurilor. Mucoasă ~ă. /<fr. olfactif

olfactiv a. ce ține de odorat: nerv olfactiv.

*olfactív, -ă adj. (d. lat. ol-fácere, ol-factum, a mirosi [v. tr.], din răd. ol, care se preface în od în odoratus, odorat). Relativ la miros: simțu, nervu olfactiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. sg. olfactívă, pl. olfactíve

Intrare: olfactiv
olfactiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olfactiv
  • olfactivul
  • olfactivu‑
  • olfacti
  • olfactiva
plural
  • olfactivi
  • olfactivii
  • olfactive
  • olfactivele
genitiv-dativ singular
  • olfactiv
  • olfactivului
  • olfactive
  • olfactivei
plural
  • olfactivi
  • olfactivilor
  • olfactive
  • olfactivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olfactiv

  • 1. Care se referă la simțul mirosului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: olfactic attach_file un exemplu
    exemple
    • Un suvenir olfactiv – miros de mătase, de lînă, de stofă, de catifea, de olandă apretată. C. PETRESCU, O. P. II 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: