2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olălăi2 vi [At: KLEIN, D. 63 / V: (reg) h~, ~lui / Pzi: ~esc / E: ns cf lălăi] (Îrg) 1 A face gălăgie Si: a țipa, a urla. 2 A se văicări.

olălăi1[1] v vz oleji

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

olălău [At: LB / V: (reg) h~ sm / Pl: (3-4) ~ăi, (1-2) ~ăie / E: ns cf olălăi] 1 sn (îrg) Strigăt. 2 sn (Îrg) Gălăgie. 3 sm (Reg) Persoană certăreață. 4 sm (Reg) Persoană gălăgioasă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLĂLĂÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

olălăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

olălắu olălắi, s.m. (înv., reg.) strigăt, țipăt, gălăgie.

Intrare: olălăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olălăi
  • olălăire
  • olălăit
  • olălăitu‑
  • olălăind
  • olălăindu‑
singular plural
  • olălăiește
  • olălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olălăiesc
(să)
  • olălăiesc
  • olălăiam
  • olălăii
  • olălăisem
a II-a (tu)
  • olălăiești
(să)
  • olălăiești
  • olălăiai
  • olălăiși
  • olălăiseși
a III-a (el, ea)
  • olălăiește
(să)
  • olălăiască
  • olălăia
  • olălăi
  • olălăise
plural I (noi)
  • olălăim
(să)
  • olălăim
  • olălăiam
  • olălăirăm
  • olălăiserăm
  • olălăisem
a II-a (voi)
  • olălăiți
(să)
  • olălăiți
  • olălăiați
  • olălăirăți
  • olălăiserăți
  • olălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olălăiesc
(să)
  • olălăiască
  • olălăiau
  • olălăi
  • olălăiseră
Intrare: olălău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olălău
  • olălăul
  • olălău‑
plural
  • olălăi
  • olălăii
genitiv-dativ singular
  • olălău
  • olălăului
plural
  • olălăi
  • olălăilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)