6 definiții pentru olălăi

Explicative DEX

olălăi2 vi [At: KLEIN, D. 63 / V: (reg) h~, ~lui / Pzi: ~esc / E: ns cf lălăi] (Îrg) 1 A face gălăgie Si: a țipa, a urla. 2 A se văicări.

holălăi v vz olălăi

olălui v vz olălăi2 corectat(ă)

Sinonime

OLĂLĂI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

olălăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Tezaur

OLĂLĂl vb. IV. intranz. (Învechit și regional) A face gălăgie, a țipa, a urla; a se văicări, a se tîngui. cf. klein, d. 63, lb, polizu, pontbriant, d., lm, ddrf, gheție, r. m., barcianu, Alexi, w., rev. crit. iii, 163. – prez. ind.: olălăiesc. – Și: holălăi (klein, d. 63, pontbriant, d., lm, alexi, w.), olălui (lb) vb. IV. – cf. lălăi.

Intrare: olălăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olălăi
  • olălăire
  • olălăit
  • olălăitu‑
  • olălăind
  • olălăindu‑
singular plural
  • olălăiește
  • olălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olălăiesc
(să)
  • olălăiesc
  • olălăiam
  • olălăii
  • olălăisem
a II-a (tu)
  • olălăiești
(să)
  • olălăiești
  • olălăiai
  • olălăiși
  • olălăiseși
a III-a (el, ea)
  • olălăiește
(să)
  • olălăiască
  • olălăia
  • olălăi
  • olălăise
plural I (noi)
  • olălăim
(să)
  • olălăim
  • olălăiam
  • olălăirăm
  • olălăiserăm
  • olălăisem
a II-a (voi)
  • olălăiți
(să)
  • olălăiți
  • olălăiați
  • olălăirăți
  • olălăiserăți
  • olălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olălăiesc
(să)
  • olălăiască
  • olălăiau
  • olălăi
  • olălăiseră
holălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
olălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)