13 definiții pentru olăcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

olăcar sm [At: HERODOT (1645) 453 / V: (înv) ~iu, oloc~ / Pl: ~i / E: olac + -ar] 1 (Îrg) Curier. 2 (Îrg) Îngrijitor al cailor de poștă. 3 (Înv) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor dați de țărani oficialităților pentru nevoi momentane sau pentru un timp mai îndelungat. 4 (Mol) Haimana. 5 (Reg) Persoană care însoțește nunta și rostește orația Si: colăcar, olăcaș, olăcer.

OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. Olac, curier; p. ext. îngrijitor al cailor de poștă. Pe cal înspumat venea vijelios un olăcar, învîrtind pe deasupra capului ca un șarpe harapnicul negru. SADOVEANU, O. I 511. Împăratul trimise numaidecît după dînsul niște olăcari. ISPIRESCU, E. 344. 2. (Învechit) Slujbaș însărcinat cu strîngerea cailor de olac dați de țărani pentru nevoi momentane sau pentru un anumit timp. Mă făcui pentru bani mulți Olăcar de cai stătuți. PANN, P. V. II 126.

OLĂCÁR ~i m. înv. 1) v. OLAC II. 2) Îngrijitor de cai de poștă. 3) Slujbaș care strângea cai pentru olac. /olac + suf. ~ar

OLĂCAR s.m. (Mold., ȚR, Ban.) Curier. A: Odihnind Ștefan-Vodă la Vasluiu, i-au venit olăcari. URECHE. Sosesc de la hanul olocari la Șirăm-Bei. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; H 17792, 84v, 86r. 102v. B: Încă cărțile să cetiia si iată alți olăcari au venit de la Galilea. BIBLIA (1688). C: Olĕkar. Cursor. AC, 357. Variante: olocar (M. COSTIN). Etimologie: olac + suf. -or. Vezi și olac, olăcări, olăcărie. Cf. menzil (3), olac (1), v e a s t n i c.

olăcar m. ștafetă: porni îndată un olăcar la Bathory BĂLC.

olăcár m. (d. olac). Vechĭ. Olac, stafetă călare. Azĭ Cov. Haĭmana.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLĂCÁR s. v. curier, mesager, ștafetă.

olăcar s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.

Intrare: olăcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olăcar
  • olăcarul
  • olăcaru‑
plural
  • olăcari
  • olăcarii
genitiv-dativ singular
  • olăcar
  • olăcarului
plural
  • olăcari
  • olăcarilor
vocativ singular
  • olăcarule
  • olăcare
plural
  • olăcarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olăcar

etimologie:

  • Olac + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09