2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oierit sn [At: (a. 1698) IORGA, B. R. 204 / Pl: ~uri / E: oaie + -ărit] 1 Creștere a oilor (1) Si: oierie2 (1). 2 (Reg; pex) Păstorit. 3 (Înv) Dijmă în natură percepută, în trecut, asupra oilor (1). 4 (Înv) Impozit plătit pentru pășunat. 5 (Înv; pex) Impozit perceput pe vite.

OIERÍT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în Evul Mediu, în Țara Românească pe turmele de oi; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.

OIERÍT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.

OIERÍT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.

OIERÍT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.

OIERÍT s. n. 1. Creșterea oilor. Nechifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului. SADOVEANU, B. 10. 2. (Învechit) Dare pentru pășunatul oilor. Dajdii pămîntene, precum oierit, vînăriciu, vamă ș.c.l. ODOBESCU, S. II 14. Alexandru Ipsilanti la 1775 hotărî ca oieritul să li se ia numai la trei ani, după vechiul obicei. BĂLCESCU, O. I 17. ♦ Dijmă asupra oilor plătită în natură.

OIERÍT n. 1) Creșterea oilor. 2) Ocupația oierului. 3) ist. Dare pentru oi (plătită la început în natură, iar mai târziu în bani). [Sil. o-ie-] /oaie + suf. ~ărit

oierit n. dare pentru pășunatul oilor: din vechime se lua câte o oaie din zece, apoi s’a impus treptat dela 3-12 parale de fiecare.

oĭerít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir pentru pășunatu oilor. V. beĭlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oierít (impozit, creșterea oilor) s. n. (sil.o-ie-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OIERÍT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~ul.)

OIERIT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: oierit (impozit)
  • silabație: o-ie-rit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oierit
  • oieritul
  • oieritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oierit
  • oieritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: oierit (ocupație)
  • silabație: o-ie-rit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oierit
  • oieritul
  • oieritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oierit
  • oieritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oierit (impozit)

  • 1. Dare în natură sau în bani percepută în Evul Mediu, în Țara Românească pe turmele de oi; impozit plătit pentru pășunatul oilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Dajdii pămîntene, precum oierit, vînăriciu, vamă ș.c.l. ODOBESCU, S. II 14.
      surse: DLRLC
    • Alexandru Ipsilanti la 1775 hotărî ca oieritul să li se ia numai la trei ani, după vechiul obicei. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oaie + sufix -ărit.
    surse: DEX '09

oierit (ocupație)

etimologie:

  • Oier + sufix -it.
    surse: DEX '09
  • oaie + sufix -ărit.
    surse: NODEX