O definiție pentru oierit
Tezaur
OIERIT2 s. n. Creșterea oilor (1); p. ext. (regional) păstorit (gr. s. v, 304). Trăiesc oamenii din oierit. d. zamfirescu, î. 156. Nechifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului. sadoveanu, o. x, 516. Sflrșise oieritul de aproape o lună. camilar, c. 80. – Oier + suf. -it.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Andra 18.
- acțiuni
Intrare: oierit
oierit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Exemple de pronunție a termenului „oierit” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4