9 definiții pentru oho


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OHÓ interj. Exclamație care exprimă surprindere, neîncredere etc. față de cele spuse de cineva. – O2 + ho.

OHÓ interj. Exclamație care exprimă surprindere, neîncredere etc. față de cele spuse de cineva. – O2 + ho.

oho i [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: oh~ / S și: o-ho și oh-ho / E: fo] 1 Exclamație care precedă și întărește o afirmație sau o constatare. 2 Strigăt cu care se opresc vitele și caii. 3 (Fam) Cuvânt prin care se cere cuiva să înceteze de a vorbi, de a striga, de a plânge, de a râde etc. 4 Exclamație care exprimă surprinderea. 5 Exclamație care exprimă neîncrederea față de cele spuse de cineva.

OHÓ interj. Exclamație care exprimă surprindere, contrarietate, neîncredere în cele spuse de cineva etc.

OHÓ interj. (se folosește pentru a exprima neîncredere, îndoială sau surprindere). /o + ho

oho! int. ce servă: 1. a chema sau striga; 2. a asigura pe cineva.

ohó și ohohó și (ob.) o! ho! și o! hohó! interj. care arată siguranța, nepăsarea saŭ ironia: Nu veĭ pleca. – O, ho! Ba plec! – El nu se teme. – O, hoho! Vaĭ de capu luĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: oho
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • oho

oho

  • 1. Exclamație care exprimă surprindere, neîncredere etc. față de cele spuse de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • O + ho
    surse: DEX '09 DEX '98