opțiuni
  • info

14 definiții pentru ogur

din care

Explicative DEX

OGUR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur.

OGUR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur.

ogur sn [At: CRITIL 75/32 / V: (reg) ugor, ug~ / Pl: ~uri / E: tc oğur, uğur] (Înv) 1 Protecție. 2 (În superstiții, adesea determinat prin „bun” sau „rău”) Prevestire. 3 Noroc. corectat(ă)

OGUR, ogururi, s. n. (Învechit, în superstiții) Prevestire, semn (mai ales bun); piază. V. noroc. Poftim [banii] și să-ți fie cu ogur. ALECSANDRI, T. 1379.

OGUR ~uri n. rel. Semn prevestitor de bine; piază bună. /<ucr. oğur

ogur n. piază bună, noroc: poftim și să-ți fie cu ogur! AL. [Turc. OGUR].

ogúr și ugór n., pl. urĭ (turc. oghur și ughur, auguriŭ, prezicere. V. ursuz). Fam. Rar. Bun auguriŭ, pĭază bună, noroc: să-țĭ fie cu ogur!

ugor2 sn vz ogur

ugur sn vz ogur

†UGUR = OGUR.

ugúr, -rlíŭ, V. ogur-.

Ortografice DOOM

ogur (înv.) s. n., pl. ogururi

ogur (înv.) s. n., pl. ogururi

ogur s. n., pl. ogururi

Etimologice

ogur (ogururi), s. n. – Noroc, fericire. Tc. oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι < lat. augurium. Sec. XVIII, înv. – Der. ogurliu (var. ugurliu), adj. (care are noroc), mr. ugurliu, din tc. oghurlu. – Cf. ursuz.

Intrare: ogur
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogur
  • ogurul
  • oguru‑
plural
  • ogururi
  • ogururile
genitiv-dativ singular
  • ogur
  • ogurului
plural
  • ogururi
  • ogururilor
vocativ singular —
plural —
ugur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ogur, ogururisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.